Revista presei – 23 decembrie 2020

Profeţiile postrevoluţie ne vorbeau despre o schimbare reală a României abia după douăzeci de ani. Dar au trecut 30 şi schimbarea nu s-a produs pe deplin. De ce? Ce ar trebui făcut de acum înainte? Care ar fi priorităţile? Am discutat cu publicistul Emil Hurezeanu, prezent atunci, ca şi acum, pe o scenă mai largă a lumii, despre lumină şi întuneric în lupta noastră cu istoria. Despre ce n-am putut să facem şi ce ar trebui făcut. Care ne sunt restanţele, dar şi priorităţile. „Emoţiile noastre, pentru că aveam o perspectivă mai clară şi oarecum comparatistă a realităţilor existente şi scenariilor posibile”, ne mărturiseşte el acum, „erau strunite de o luciditate obligatorie. Bănuiam că România va avea dificultăţi mai mari după înlăturarea regimului Ceauşescu decât toate celelalte ţări comuniste.”

Emil Hurezeanu era atunci redactor la radio „Europa Liberă”. Vocea lui răzbătea prin zidurile comunismului spre români.

Cum aţi descrie astăzi demarajul României în noua lume? Sunt voci care reproşează ritmul lent, poate chiar voit cu piciorul pe frână. Care ar fi eşecurile şi reuşitele noastre?

Ultimii 30 de ani au fost rezultatul unor maladii prelungite în frici, reflexe, absolutism, polarizare excesivă, vacarm, toate pe un fundal de relativă ineficienţă. Am intrat în UE şi NATO – şi aici avem un progres absolut, fără precedent în istoria noastră dominată de marginalizare şi salt înainte fortuit, prin întâmplări fericite mai mult decât prin concentrare în continuitate şi procese de maturizare deliberate, aflate sub controlul nostru. Lipsa noastră de eficienţă ne-a scos oarecum din mainstreamul alianţelor occidentale din care facem parte. Ne-am repetat cu obstinaţie erorile. Ne-am bazat, poate prea mult, pe piloţii automaţi ai alianţelor, am uitat resorturile tactice şi respiraţia strategică amplă a diplomaţiei statele tradiţionale.

Dar, nimic nu e pierdut, în fond, veţi spune. Nu, câteva milioane de românce şi români care şi-au părăsit ţara – o pierdere imensă şi deocamdată irecuperabilă. Ani irosiţi în războaie politice interne, într-o lungă perioadă de pace externă. O nepăsare inexplicabilă faţă de persistenţa diferenţei dintre oraş şi sat, oameni bogaţi vrednici şi săraci abandonaţi prin asistare condiţionată, Nord şi Sud, Est şi Vest-fără conexiuni moderne, cu şosele construite între războaie de suedezi şi trenuri mai lente decât pe vremea lui Carol al II-lea. Cu prea mulţi oameni care mor cu zile şi trăiesc de pe o zi pe alta.

Pe fondul acesta, ce resurse ne rămân?

Oricum, chiar şi aşa, cu atâtea pierderi şi înfrângeri, capitalul nostru social, oamenii, sunt rezistenţi, proteici, răbdători şi cuviincioşi. Învăţăm, oricât de târziu, din greşeli, facem, poate, unele noi, nu cred ca le mai repetăm pe cele vechi.

Dar, în ritmul nostru lent şi ocupaţi cu propriile obsesii, n-am făcut greşelile altora, prea repede captivaţi de hybrisul naţional anti-european. Avem, parcă, mai mult „common sense” decât britanicii şi cu tot cu proamericanismul si antirusismul nostru noncritic reuşim de evităm zig-zagurile opţiunilor geopolitice hazardate. Dar, dar, calibrările fine, diferenţierea, haşurile sunt şi ele de rigoare. În geografie şi politica externă, ignorarea ţintelor în mişcare cu ochii aţintiţi doar asupra stelelor fixe îmbunătăţeşte eventual legea morală, dar nu ne scuteşte de nenorociri.

În total, 56,3% din cei 13.356 de profesori respondenți la un sondaj au spus că nu sunt de acord să se vaccineze împotriva COVID-19, iar 43,2% spun că își doresc să revină la școală și să predea față în față înainte de începerea campaniei de vaccinare. Sondajul a fost realizat de Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret“ în perioada 16 – 21 decembrie 2020, în rândul angajaților din învățământ, pentru a vedea care este percepția acestora privind redeschiderea unităților școlare și vaccinarea voluntară, se arată într-un comunicat de presă al acestora.

În ceea ce privește momentul revenirii la predarea față în față, 43,2% doresc să revină în școli cât mai curând posibil, în timp ce 41,4% consideră că reluarea cursurilor ar trebui să aibă loc după finalizarea campaniei de vaccinare la nivel național.

Comisia Europeană a publicat luni modele orientative menite să ajute statele membre să elaboreze planuri naționale de redresare și reziliență care să fie conforme cu normele UE privind ajutoarele de stat, informează un comunicat de presă al executivului comunitar

“Le oferim statelor membre toate orientările și instrumentele necesare pentru ca planurile lor naționale de redresare și reziliență să poată fi puse în aplicare cât mai rapid posibil, în conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat. Continuăm să colaborăm îndeaproape cu statele membre pentru a atenua efectele economice ale crizei actuale și pentru a ne asigura că economia europeană se redresează rapid în urma crizei, menținând totodată condițiile de concurență echitabile pe piața unică”, a declarat comisarul european pentru concurență, Margrethe Vestager.

În contextul punerii în aplicare a planurilor de redresare și reziliență ale statelor membre, controlul ajutoarelor de stat va contribui la asigurarea faptului că cheltuielile publice ale statelor membre nu elimină cheltuielile private, la evitarea supracompensării și la garantarea unor condiții de concurență echitabile pe piața unică.

Pentru a remedia în aval eventualele probleme legate de ajutoarele de stat, Comisia va purta din timp discuții cu statele membre cu privire la investițiile avute în vedere în planurile lor naționale de redresare și reziliență. Comisia este pregătită să examineze, împreună cu autoritățile naționale, posibilele dimensiuni de ajutor de stat ale planurilor lor de redresare și să le acorde întreaga asistența necesară pentru a elabora scheme de investiții care să fie conforme cu normele privind ajutoarele de stat.

Multe măsuri care ar putea fi propuse de statele membre, cum ar fi anumite investiții în infrastructură și sprijinul direct acordat cetățenilor, nu fac obiectul controlului ajutoarelor de stat, deoarece nu sunt selective sau nu se referă la activități economice. Este probabil ca alte măsuri să intre sub incidența Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare și, prin urmare, să nu fie necesar să fie notificate Comisiei şi să poată fi puse în aplicare imediat de către statele membre.

Comisia Europeană a publicat unsprezece modele orientative privind ajutoarele de stat. Aceste modele orientative acoperă numeroasele tipuri de proiecte de investiții conforme cu “inițiativele emblematice europene” prevăzute în Strategia anuală pentru 2021 privind creșterea durabilă, elaborată de Comisie. Modelele orientative sunt documente tehnice, menite să ajute statele membre să elaboreze planuri naționale care să fie conforme cu normele UE privind ajutoarele de stat.

Modelele orientative furnizează îndrumări sectoriale cu privire la cazurile în care: este posibil să se excludă existența unui ajutor de stat și, prin urmare, nu este necesară notificarea prealabilă a Comisiei; ar exista un ajutor de stat, dar nu este necesară notificarea, deoarece respectivul ajutor de stat intră sub incidența unei exceptări pe categorii și ar exista un ajutor de stat și este necesară notificarea, în lumina principalelor norme aplicabile privind ajutoarele de stat.

A facut cariera pe trei continente si a reusit peste tot unde si-a propus. A fost primul roman care a predat economie la Harvard, iar timp de un an si jumatate a fost consultant pentru Guvernul Japoniei. Andrei Hagiu este acum profesor la Boston University, unul dintre cele mai apreciate centre universitare din lume.

Originar din Iasi, Andrei Hagiu s-a mutat cu familia in Franta inca din copilarie, iar prima facultate pe care a absolvit-o a fost celebra Ecole Polytechnique din Franta. Pana acolo, insa, a trebuit sa o ia de la zero si sa invete o limba straina, la scoala. Daca la inceput nu a fost prea incantat, cu timpul a reusit sa se acomodeze, chiar daca nu toate lucrurile au fost roz. Asta si pentru ca unii dintre colegii sai de liceu l-au privit cu raceala fiindca era roman.

"Cand am ajuns in Franta, la liceu, copiii la varsta aceea sunt rai. Vine un coleg nou intr-o clasa si copiii normal ca sunt reticenti. Cred ca ce ma deranja cel mai mult era chestia asta cu tiganii, ca ei asta credeau despre romani. Iar a doua... vazusera emisiunile acelea cu orfelinatele. In general sunt persoane ignorante, care nu stiu decat ce au vazut, nu intra in profunzimea lucrurilor", rememoreaza romanul.

Admite ca nu i-a fost deloc usor, dar s-a descurcat. Si asa cum a reusit sa se acomodeze in Franta, avea sa reuseasca mai tarziu sa o faca si pe alt continent.

Dar nu inainte sa obtina si diploma de masterat in statistica si economie la Ecole Nationale de la Statistique et de l'Administration Economique, la Paris.

"Cred ca asta e foarte important pentru tineri: e foarte bine sa schimbi mediul. Mai ales in mod radical. E greu, mai ales la varsta adolescentei, cand ai probleme de identitate, cand te cauti pe tine insuti. Sa schimbi complet mediul. Eu nici nu vorbeam foarte bine limba si a fost oarecum dificil, dar m-am adaptat. Dupa aceea, dupa ce m-am adaptat complet in Franta, pentru mine a ma muta in Statele Unite a fost foarte usor.

A doua experienta de mutare completa devine mult mai usoara. Aveam probabil si o preferinta intrinseca, imi placea mereu sa explorez ceva complet nou. E foarte important sa ne punem copiii in situatii in care sunt confruntati cu ceva total nefamiliar, chiar daca e greu. Orice experienta de-asta contribuie enorm la maturizare, la cresterea personala", spune el.

A urmat o alta experienta deosebita, la una dintre cele mai bune universitati din lume, Princeton. Acolo si-a facut doctoratul, dupa care a plecat in Japonia, la Tokyo, in 2004. Aici, a fost angajat timp de un an si jumatate consilier al Guvernului Japoniei. In alegerea sa a contat faptul ca era pasionat de Japonia si de tot ceea ce insemna aceasta tara si o mai vizitase.

Din postura de consilier al guvernului, a incercat sa afle motivele pentru care Japonia, desi atat de avansata tehnologic, este aproape inexistenta cand vine vorba de software.