Revista presei – 6 octombrie 2022

La Timișoara, începutul de an universitar a fost prilejuit de o serie de evenimente care au îmbinat elementele tradițional festive cu altele inedite, organizate în scopul a le oferi studenților o primire cât mai plăcută.

Universitatea de Vest din Timișoara și-a deschis oficial porțile pentru noul an universitar 2022-2023, pe 29 septembrie, printr-o festivitate specială, organizată în Aula Magna „Ioan Curea” a UVT, la care au participat invitați de seamă, alături de studenții, familiile și apropiații lor, dar și de universitarii, cercetătorii și personalitățile din comunitate, invitate ale UVT.

Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara organizează, în perioada 13 – 15 octombrie, Zilele Universității. În preambulul acestui eveniment, marţi, 4 octombrie, a avut loc deschiderea festivă a anului universitar 2022 – 2023, la Teatrul Național din Timișoara.

La eveniment au fost invitate oficialități, personalități ale vieții sociale din Timișoara, precum și reprezentanți ai cadrelor universitare și studenți. Deschiderea anului universitar a fost urmată de un concert simfonic extraordinar al Orchestrei Medicilor în colaborare cu Opera Română din Timișoara.

Ediţia de anul acesta a Zilelor Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeş” din Timișoara se desfășoară sub conceptul ,,Universitate pentru comunitate”. Pe parcursul celor trei zile de eveniment (13-15 octombrie) vor fi organizate sesiuni științifice tip prezentări orale, postere, sesiuni tip state of the art. Pe lângă partea științifică, o componentă importantă o reprezintă dimensiunea socială a proiectului.

„Universitatea reprezintă un pilon al Timișoarei, un brand pentru vestul țării, locul unde se formează viitori medici și farmaciști ai sistemului național de sănătate. Am considerat că este momentul ca Universitatea să mai facă un pas în evoluția sa, prin deschiderea către societate, deoarece noi pregătim viitori profesioniști în domeniul sănătății pentru comunitate. Studenții de astăzi pe care noi îi formăm, viitori medici și farmaciști de mâine, trebuie să reprezinte adevărate repere în comunitatea în care profesează, dar și pentru întreaga societate. De aceea am considerat că cel mai potrivit slogan pentru ediția din 2022 este «Universitate pentru comunitate»”, declară prof. dr. Octavian Crețu, rectorul UMFT.

Aproape jumătate dintre participanții la cel mai recent sondaj derulat de eJobs România mărturisesc că, în acest moment, se află în căutare activă a unui loc de muncă, motiv pentru care aplică în mod constant și merg la interviuri. Tot nemulțumiți de locul lor de muncă sunt alți 22,6%, însă aceștia nu se simt, deocamdată, suficient de motivați pentru a căuta altceva, în timp ce 2,2% deja au găsit alt job și sunt în preaviz de plecare. Doar 3 din 10 respondenți se declară mulțumiți de statutul profesional actual și, prin urmare, nu au în plan nicio schimbare profesională în perioada imediat următoare.

Mai mult de un sfert dintre elevii de gimnaziu şi liceu chestionaţi de World Vision România declară că li s-au cerut fotografii nud, iar un procent identic spun că le-au fost trimise astfel de fotografii.

Pe de altă parte, 30% dintre profesori ar avea rețineri să reclame abuzurile sexuale asupra minorilor - majoritatea dacă nu ar avea suficiente dovezi, arată cele mai recente date din cercetarea ,,Violenţa sexuală asupra minorilor”, realizată de fundație în cadrul proiectului JUSTinACT - Justiție, acțiune socială și consolidarea capacității civile pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor.

Rezolvarea unei probleme începe odată cu conceptualizarea ei; iar problema economiei – nu doar a celei românești – este că pare să avanseze tehnologic mai repede decât factorul uman și generalizarea competențelor abia pot ține pasul.

Ei, cum ținem pasul? În cazul României, a-și crea o forță de muncă și creativitate înalt calificate ține atât de legătura cât mai directă posibil cu noile tehnologii și de anticipare a viitorului iminent, cât și de depanarea sistemului de educație pornind de la bază cu ochii la economia de peste un deceniu – măcar peste un deceniu.

Economia noilor forme și sisteme de energie, industriile dependende de cip-uri, sectoarele responsabile cu implementarea oricărei tehnologii care înseamnă un plus de competitivitate – la care se adaugă cercetarea și inovarea care țin dezvoltarea în linie dreaptă – toate cer un ”altfel” și alt fel de specialist:

atunci când peste 20 de ani tehnologiile vor arăta fundamental diferit, formarea competențelor în sistemele de educație ține nu numai de cunoștințele acumulate și de skill-urile dobândite, ci și de ”știința” adaptării.

Unde e școala românească în acest proces complex care dă bătăi de cap chiar și societăților și economiilor avansate? Nu chiar așa de jos pe cât vorbește lumea, dar încă nici la intersecția dintre necesitatea care vine din economie și capacitatea sistemului de educație de-a reacționa rapid.

Acestea sunt concluziile conferinței pe care CursDeGuvernare a organizat-o marți, 4 octombrie, la Politehnica din București – unde oficiali și reprezentanți ai jucătorilor din economia avansată au întors problema pe toate fețele: ”Formarea competențelor: Educația pentru industriile cu valoare adăugată mare”.

Conferința a fost transmisă LIVE AICI-LINK.
În zilele următoare, vom reveni cu prezentările personalizate ale speakerilor în pagina ”Conferințele CDG”.

Există o criză a profesorilor peste tot în lume. În România, aproape 80% dintre cadrele didactice au peste 35 de ani. De Ziua Internațională a educației vă prezentăm povestea Anei Maria Dița, olimpică la pedagogie. Tânăra este determinată să fie educatoare, știa de altfel că va lucra în învățământ de când era la grădiniță. Acum este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Spiru Haret” din Târgu Jiu și a povestit pentru Școala 9 despre decizia de a urma un liceu pedagogic și despre ce a învățat în urma orelor de practică.

Încă de mică, Anei îi plăcea ideea de a-i învăța pe alții. Își amintește și acum zâmbind de momentele în care îi aduna în scara blocului pe copiii din vecini, pentru a se juca de-a școala sau grădinița: „Coboram pături, pixuri și mijloace didactice, pe care pe atunci le numeam «foi cu exerciții» dinainte pregătite, și începeam să fiu doamna învățătoare sau chiar educatoare, când se adunau doar copii mai mici decât mine”, spune ea. Pe măsură ce a crescut, opțiunile i s-au clarificat și a ajuns la concluzia că vrea să devină educatoare.

La finalul clasei a VIII-a, Ana nu se simțea încă pregătită să se rupă de casă, iar cel mai apropiat liceu pedagogic se afla în Târgu Jiu, la aproape 50 de kilometri de Motru, orașul în care locuia. „Această decizie avea mai multe consecințe: statul la cămin, acomodarea într-un oraș nou... Erau suficiente aspecte negative”, mărturisește eleva. Era resemnată cu ideea că va urma un profil real în orașul ei, dar își dorea în continuare să urmeze cândva pedagogia: „Oricum, și după biochimie visul meu era să devin tot profesoară. Făceam un liceu doar ca să fie un liceu de aici din oraș și mai apoi urma să studiez tot pedagogia”.

Cu trei zile înainte să se încheie înscrierile la liceu, Ana a găsit pe o rețea de socializare un anunț că probele de aptitudini pentru liceul pedagogic se echivalau cu mediile de la câteva materii deja făcute la școală, ceea ce a determinat-o să își reconsidere opțiunea. „Nu-mi era teamă de probe în sine”, explică ea, „însă în urma unui final de clasa a VIII-a pandemic, cu multă recuperare pentru Evaluarea Națională, nu-mi mai stătea gândul la pregătirea pentru probe de aptitudini”.