Revista presei – 6 ianuarie 2021

Universitatea de Vest din Timișoara  anunță încheierea implementării proiectului Atelierul de antreprenori, co-finanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capitalul Uman 2014-2020. P a fost implementat în Regiunea Vest, respectiv în județele Timiș, Arad, Caraș-Severin și Hundeoara, pe o perioadă de 36 luni, începând cu luna ianuarie 2018.

Obiectivul general al proiectului l-a constituit crearea unui cadru inovator și sustenabil propice dezvoltării aptitudinilor antreprenoriale, de înființare și dezvoltare afaceri în mediul urban din regiunea Vest.

Obiectivele specifice atinse: OS1. Dezvoltarea competențelor în domeniul antreprenorial pentru 312 persoane din grupul țintă, din Regiunea Vest, care au intenționat să înființeze o afacere nonagricolă în mediul urban;

OS2. Sprijinirea înființării și dezvoltării a 38 de afaceri non-agricole în mediul urban din cele 4 județe ale Regiunii Vest;

OS3.Crearea premiselor de adaptare a celor 38 de afaceri înființate la schimbările și nevoile mediului de afaceri și a celui socio-economic din Regiunea Vest.

Societatea Metropolitană de Transport Timișoara îi pune pe drumuri pe beneficiarii de gratuități pe mijloacele de transport în comun. Pentru încărcarea titlurilor de călătorie, aceștia trebuie să meargă fizic la cele 20 de puncte STPT. Pensionarii și elevii doar în luna ianuarie, iar restul categoriilor în fiecare lună. Nu s-a găsit o soluție pentru încărcarea acestora online.

„În urma adresei nr. 107/18.12.2020 transmisă de către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară «Societatea Metropolitană de Transport Timișoara» către Societatea de Transport Public Timișoara, în conformitate cu «Regulamentul privind facilitățile acordate unor categorii de cetățeni și entități la transportul public prestat cu tramvai, troleibuz, autobuz și vapoare în aria de competență a Societății Metropolitane de Transport Timișoara» (aprobat de adunarea generală a SMTT – n.r.), toți beneficiarii de gratuități pe mijloacele de transport în comun ale Societății de Transport Public Timișoara se pot prezenta la punctele de vânzare de pe raza municipiului și din localitățile Ghiroda și Dumbrăvița, pentru încărcarea titlurilor de călătorie pentru anul 2021”, transmit reprezentanții STPT.

Elevii, studenții, pensionarii și cetățenii români care au împlinit vârsta de 70 de ani și nu au calitate de pensionari sunt așteptați la toate punctele de vânzare STPT, 20 la număr, iar restul beneficiarilor, inclusiv „personalul entităților” (filarmonică, teatre) trebuie să meargă la Centrul de eliberare gratuități de pe Bd. Dâmbovița 67.

Punctele de vânzare ale STPT sunt următoarele: Piața Traian, Piața 700, Piața Bălcescu, Calea Buziașului – AEM, Gara de Nord, Torontalului, Calea Șagului, Calea Lipovei, str. Cluj, Bd. Dâmbovița, toate cu program de la 6 la 21.30; Centrul de gratuități din Bd. Dâmbovița 67 cu program 8-16; T. Grozăvescu – Poșta Mare, Modern, Muzeul Corneliu Miklosi, toate cu program 6-21.30; Ghiroda – primărie, Dumbrăvița – primărie, ambele cu program de la 7 la 15, Calea Girocului, Județean – Mc. Donald’s, Piața Mărăști și Catedrala Mitropolitană cu program de la 6 la 21.30.

Coordonatorul campaniei de vaccinare împotriva COVID-19, medicul Valeriu Gheorghiţă, a declarat, duminică seară, că redeschiderea şcolilor pentru cursuri faţă în faţă nu este condiţionată de vaccinarea profesorilor, potrivit News.ro. El spune că personalul din învăţământ este prioritizat, având în vedere că deserveşte o activitate esenţială.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a anunțat, marți, la Antena 3, că în ședința de Guvern va fi o ordonanță prin care prelungește învățământul online până pe 8 februarie, deși ar fi putut prelungi până la finalul anului școlar. Acesta spune că a refuzat, pentru vrea să deschidă școlile, potrivit Mediafax.

„Aveam mâine (miercuri – n.r.) ședință de guvern. Vom avea o ordonanță de urgență prin care putem să continuăm învățământul online. Așa cum am început semestrul întâi, cu siguranță îl vom termina, online. Speranța și dorința noastră este să organizăm semestrul doi într-o manieră clasică, dar el trebuie finalizat. Ca să poată să fie finalizate e nevoie de o schimbare la legea 55, care dădea dreptul ministrului Educației să decidă trecerea în online până la 31 decembrie 2020. Am fost pus în fața unei întrebări: <Dacă inițiem ordonanță de urgență pentru învățământul online, haideți să inițiem până în septembrie 2021>. Am refuzat acest lucru și am spus <Nu>. Îl inițiem până în data de 8 februarie. Deci cu bună știință mi-am am redus dreptul de a decide peste data de 8 februarie învățământului online”, a spus Sorin Cîmpeanu, afirmând că prin acest fapt arată clar că își dorește deschiderea școlilor.

Întrebat dacă ia în calcul renunțarea la examenul național pentru clasa a opta, ministrul Educației a spus că examenele se vor da ca și până acum.

„Nu am anunțat până acum și avem deja mai puțin de 6 luni până la organizarea examenului de Evaluare Națională. Examenele naționale trebuie să se deruleze. S-au derulat și în 2020. Ne dorim să se deruleze în maniera pe care acum o cunosc elevii. Dacă vor fi necesare schimbări vă asigur că aceste schimbări vor fi făcute în interesul elevului”, a mai spus Cîmpeanu.

Clasamentul celor mai aglomerate locuințe este completat de Letonia (42,2%) și Bulgaria (41,1%). Cele mai scăzute rate de supraaglomerare s-au înregistrat în Cipru (2,2%), Irlanda (3,2%), Malta (3,7%) și Țările de Jos (4,8%).

În Uniunea Europeană, 17,2% din populație locuia în gospodării supraaglomerate în 2019, adică nu dispunea de suficiente camere în comparație cu dimensiunea gospodăriei. În timpul carantinei instituite de autorități din cauza pandemiei, supraaglomerarea a devenit mai vizibilă în momentul în care copiii au început să-și desfășoare activitățile în aceleași camere cu părinții care încercau să lucreze de acasă.

Eurostat explică faptul că o locuință este considerată supraaglomerată, printre altele, atunci când fiecare membru al familiei cu vârsta între 12-17 ani nu are propria sa cameră sau nu există o cameră separată pentru fiecare pereche de copii de sub 12 ani.

În același timp, în UE, mai mult de una din trei persoane (32,7%) locuia în locuințe subocupate în 2019 (locuințele prea mari, cu prea multe camere pentru nevoile gospodăriei respective). Aproape trei sferturi din populația din Malta (72,6%), Cipru (70,5%) și Irlanda (69,6%) ocupa o astfel de locuință. Procentul depășește jumătate din populația țării în Spania (55,4%), Luxemburg (54%) și Belgia (53,9%).

În schimb, doar 7,7% din populația României trăiește în astfel de locuințe subocupate, după care urmează Letonia (9,6%), Grecia (10,7%), Bulgaria (11,5%).

Este pentru prima dată în istoria omenirii când o pandemie primește un răspuns atât de rapid din partea lumii științifice. Sunt deja testate clinic pe oameni 65 de vaccinuri anti-Covid, dintre care 20 vor ajunge cel mai probabil pe piață pe parcursul anului. 2021 va rămâne, din fericire, în istorie, drept anul în care s-a produs o schimbare masivă de paradigmă în privința tehnologiei vaccinurilor și a timpilor necesari ca acestea să ajungă la populație.

Remarcabil este faptul că aproape toate vaccinurile au fost dezvoltate într-un timp extrem de scurt. Vaccinul Moderna, bazat pe relativ noua tehnologie mRNA, a fost dezvoltat în doar două zile, în ianuarie 2020, imediat după ce oamenii de știință au avut acces la genomul virusului SARS-COV-2 care cauzează boala Covid-19. Spun „relativ noua” pentru că tehnologia există deja de mulți ani, doar că acum este folosită la un vaccin care ajunge efectiv pe piață.

Acest vaccin a ajuns abia astăzi la populație tocmai din cauză că au fost necesare luni de teste pe zeci de mii de voluntari umani ca să se respecte standardele de siguranță, iar nu pentru că nu ar fi un vaccin sigur. Dimpotrivă, este mai sigur decât multe alte vaccinuri celebre, pentru că nu conține niciun fel de părți de virus. Cu toate acestea, ceea ce înainte dura decenii sau ani de zile, acum s-a făcut extrem de rapid pentru că și virusul în cauză se pretează la o astfel de abordare, în care organismul e învățat să recunoască proteina folosită de virus pentru a-l infecta.

Oana Coman și Alexandra Enăchescu lucrează împreună de când se cunosc. La prima lor oră la Facultatea de Litere, Oanei i-a plăcut că Alexandra a vorbit despre interesul ei pentru comunicare făcând referire la pasiunea pentru filme, literatură și filosofie și a simţit că au ceva în comun. S-au împrietenit rapid și de-atunci și-au scris toate proiectele pentru facultate împreună.

Au continuat să fie colege și la primul lor job, într-o agenţie de comunicare, unde au învăţat aproape tot ce știu astăzi despre cum se construiește o strategie de comunicare și crearea de conţinut pentru businessuri. Și-au dat seama că au o compatibilitate de ritm care făcea totul să pară mai ușor pentru amândouă. Când Oana avea nevoie de o părere în plus într-un proiect, Alexandra venea cu o perspectivă nouă, iar din ciocnirile lor de idei ieșea mereu o idee și mai bună. Dacă Alexandra se împotmolea într-un proces, Oana o ajuta să-l limpezească. Dar, mai presus de orice, aveau încredere una în cealaltă și asta era cel mai important.

În urmă cu cinci ani, Oana a plecat din agenţia unde devenise parteneră și a început o afacere pe cont propriu. A mai colaborat cu Alexandra pe diverse proiecte, dar de fiecare dată când se întâlneau la un pahar de vin deveneau nostalgice după perioada în care fuseseră colege și, la al doilea pahar, începeau să viseze la propriul lor business în comunicare.

Totul s-a întâmplat pe repede-nainte, fără vreun plan stabilit. Când Alexandra și-a dat demisia în decembrie anul trecut, au vorbit că ăsta e momentul să înceapă ceva împreună, iar pe 5 ianuarie chiar au început. S-au întâlnit să monteze un nou birou pentru Alexandra și să pună la cale anul pe care-l aveau în faţă, în care Alexandra urma să împlinească 30 de ani și Oana, 29, în care deveneau partenere într-un business iar veștile despre un virus foarte contagios erau încă departe de noi și de tot ce avea să urmeze.

Iată cum a arătat primul an pentru Crafters, agenţia Oanei și Alexandrei care oferă servicii de comunicare pentru businessuri, și câteva lecţii pe care le-au învăţat:

În martie, ne-am sunat cei opt clienţi pe care-i aveam. Voiam să știm cum se vede la ei pandemia și cum îi afectează ce se întâmplă, în cel mai uman mod cu putinţă. Nu am mai ţinut cont de niciun angajament contractual, ci au contat emoţia și relaţiile construite dintre noi. Ne-am zis: „E pandemie, e nasol pentru toţi, ne suflecăm mânecile și vedem ce putem să facem”.

Părea un gest anti-business, dar în realitate ne era teamă și pentru noi. Râdeam amar că vom închide înainte de a anunţa că ne lansăm oficial. Am hotărât că trebuie să ne implicăm cât de mult putem. După două luni de muncă intensă, cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o e că o alegere pornită din bune intenţii duce la armonizarea unor relaţii, dar și la conversaţii dificile cu unii clienţi: e foarte dificil să revii la paradigma de dinainte după ce ai obișnuit un partener cu un anumit volum și ritm de muncă.

Recomandarea noastră pentru clienţi a fost să nu renunţe la comunicare, mai ales în momente de criză, pentru că uneori e cea care poate face diferenţa. Dar am văzut și cât de neașteptat poţi să pierzi controlul unui business. Unul dintre clienţii cei mai afectaţi cu care lucram era din zona de food delivery. Deși livrările au crescut în pandemie, nu toate serviciile au fost favorizate. Pentru un business care livra în special către companii, când munca s-a mutat acasă, cererea a scăzut foarte mult. În plus, tot mai multe restaurante au început să facă livrări în perioada stării de urgenţă, astfel că a crescut competiţia și ei au ajuns să aibă mai puţine comenzi ca înainte, până când afacerea n-a mai fost sustenabilă.

Cea mai mare provocare din categoria work from home am întâlnit-o la un call center cu 300 de angajaţi, prezenţi în trei orașe, care au fost nevoiţi să mute totul acasă în cinci zile. Cum gestionezi intern situaţia? De ce ai nevoie ca să creezi un cadru emoţional cât mai stabil? Și cum le dai oamenilor siguranţa că au în continuare un job sigur? Pe de-o parte, munca unui call center de-acasă implică o infrastructură pe care n-o poţi face de pe o zi pe alta – trebuie să te asiguri de confidenţialitatea datelor, să ai o reţea stabilă de internet, un laptop sau calculator și nu toţi angajaţii aveau asta.

Performanţa lor era direct legată de interacţiunea cu colegii și de întâlnirile informale dintre ei, așa că era important să intensificăm mult comunicarea în online. Misiunea noastră a fost să creăm zilnic un mix de informaţii utile despre virus cu o parte fun, cu jocuri între colegi și discuţii relaxate. Feedback-ul a fost așa: oamenii abia așteptau acel e-mail „ca o bătaie pe umăr”, pentru că aveau nevoie să simtă că cineva se gândește la ei. Pentru majoritatea, munca în izolare de acasă a fost extrem de greu de dus.

Munca ne-a ţinut în priză pentru că simţeam că e o insulă de stabilitate, dar în mai ajunseserăm foarte obosite. Pentru că lucrurile se schimbau de la o zi la alta nu mai reușeam să ne impunem niciun fel de limite. Am început să ţinem un time tracker care ne arăta câte ore lucram pentru fiecare proiect și unde consumăm energie, ca să căutăm o soluţie de echilibru. Ajunseserăm la peste 50 de ore în total într-o săptămână, însă nu volumul ne-a surprins, ci organizarea haotică pentru fiecare.

După eșecul înregistrat pe Facebook, Cumpănașu s-a reorientat spre TikTok, o platformă socială pe care se postează clipuri video de maximum un minut, extrem de populară printre adolescenți.

Așa că o mare parte dintre comentarii au legătură cu temele de la școală sau cele din vacanță, cu notele, cu absențele, cu ținuta, relația cu profesorii, relația cu părinții și altele.

Mulți adolescenți, în încercarea lor de a primi răspunsuri la întrebări, de a fi ascultați de un adult și de a li se da dreptate, l-au găsit pe Cumpănașu, un erou fals care speculează emoțiile și fragilitatea unor tineri care, ca noi toți de altfel, sunt nemulțumiți, speriați și stresați de criza prin care trecem.

În plus, mulți părinți s-au îngrozit când au descoperit că munca lor în ce privește educația copiilor e minată de un aventurier și au trecut la acțiune. Așa s-a ales Cumpănașu cu mai multe plângeri penale și cu procurorii porniți pe urmele lui.

Fenomenul “profu.online” spune multe despre criza de comunicare, criza din educație, dar și criza socială provocate de pandemie.

În opinia mea, “succesul” lui Cumpănașu e un efect direct al faptului că școlile sunt închise, iar modelul de învățare online are încă multe hibe din cauză că mulți profesori și copii nu s-au adaptat la el.

Dacă elevii mergeau la școală, dacă se întâlneau cu prietenii, dacă ieșeau mai mult la joacă, făceau sport, se duceau la filme, la petreceri, în excursii și tabere, nu mai aveau timp de Cumpănașu.

Profu.online e o expresie a anxietății care a atins toate straturile sociale și cred că fenomenul trebuie tratat cu seriozitate.

E nevoie ca părinții să fie mult mai atenți la modul cum își petrec copiii timpul pe telefoane și laptopuri, dar mai ales e nevoie să facă un efort în plus pentru a sta de vorbă cu copiii lor.

Ce e șocant când parcurgi comentariile și postările de pe contul lui Cumpănașu e mulțimea de întrebări pe care le pun copiii. Sunt sigur că multe din aceste întrebări le-au pus și părinților, dar în cele mai multe situații au primit răspunsuri standard: “așa trebuie”, “astea sunt regulile”, “n-avem bani”, “e o prostie” etc.

De exemplu, un elev îl întreabă pe Cumpănașu de ce primește teme în vacanță? Altul, de ce „profa de mate” îi pune absență dacă își închide camera de la laptop? Sau de ce trebuie să meargă în uniformă la școală?

Sunt întrebări pe care copiii le pun aici pentru că nu au primit un răspuns satisfăcător de la educatorii oficiali sau de la părinți.

Trebuie să facem un efort și să ne ascultăm copiii, să le răspundem sincer la întrebări, să le dăm exemple din viața noastră de zi cu zi, să-i tratăm de la egal la egal și să nu-i mai considerăm membri de familie de mâna a doua doar pentru că nu au încă buletin sau pentru că nu se pot întreține singuri.

Dacă nu reușim să comunicăm cu ei, vor ajunge până la urmă pe mâna unui prădător emoțional cum e Cumpănașu care-i va transforma în inamici ai familiei, ai școlii și ai societății, în inamicii propriilor vieți.