Revista presei – 26 ianuarie 2021

Noul Minister al Cercetării și digitalizării dorește să lucreze cu mediul universitar pentru reformă și proiecte în domeniul cercetării. Așa explică noul ministrul de resort, Ciprian Teleman, declarațiile făcute sâmbătă, când a arătat că ministerul pe care îl conduce și-a exprimat interesul să “participe” inclusiv la capitolul Educație în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență.

• “Ne-am exprimat poziția în privința memorandumului redactat de Ministerul Investițiilor și Fondurilor Europene pentru a participa la domeniile Mediu, Sănătate, Educație, Antreprenoriat, Cercetare-Inovare-Dezvoltare și Reziliență în noua variantă de Program Național de Redresare și Reziliență și rămâne acum să desemnăm coordonatorii la nivel politic și tehnic pentru a menține dialogul cu Ministerul Investițiilor.”

Întrebat duminică de EduPedu.ro care anume sunt obiectivele și rolul urmărit în discuțiile legate de domeniul educației, în privința noii variante a PNRR, el a precizat că este vorba despre mediul universitar și, mai precis, cercetarea universitară:

• “Vrem să gândim împreună cu mediul universitar etape de reformă și proiecte care să crească gradul de predictibilitate al finanțării, performanța și cooperarea cu institutele de cercetare, dezvoltare și inovare”.

Guvernul discută, în prezent, refacerea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), documentul ce prevede cum va cheltui România 30,4 miliarde de euro pentru relansarea economiei, granturi și împrumuturi ce vor veni de la Uniunea Europeană pe parcursul următorilor ani. Noua formulă urmărește respectarea Recomandărilor Specifice de Țară stabilite de Bruxelles, termenul propus pentru finalizarea planului fiind sfârșitul lunii februarie.

În memorandumul pentru modificarea planului, după cum a fost publicat săptămâna trecută de News.ro, la domeniul de intervenție Educație apar ca instituții responsabile Ministerul Educației, Ministerul Muncii și cel al Cercetării, iar la domeniul Cercetare-inovare-digitalizare apar Ministerul Cercetării, cel al Educației, Ministerul de Finanțe/Anaf, Ministerul Justiției și cel al Sănătății.

În loc ca 2020, cu multiplele sale nenorociri, să constituie un răstimp de meditație și împăcare, în ultimul an conflictele și dezacordurile s-au adâncit. În nefericită rimă cu dezastrele provocate de Covid-19, au proliferat atacurile corectitudinii politice. Ceea ce se anunța, la începuturi, a fi o încercare de a institui „societatea civilizată” a deraiat în răzbunare, cenzură, arbitrariu, dictatură, nebunie. Speram, la începutul anilor 1990, să avem și în România o societate deschisă, a libertăților și a exprimării necenzurate. Hrănindu-ne cu ideile lui Karl Popper, susținute în mare măsură de organizația lui George Soros, am devenit instantaneu ținta forțelor retrograde din societate. Securiștii și foștii activiști de partid s-au mobilizat, reacționând violent și nu o dată contondent. N-au lipsit amenințările cu moartea, înscrierea pe diverse liste ale proscrișilor — liste care, în mod ciudat, sunt preluate azi de inși care pretind că n-au nimic de-a face nici cu Securitatea, nici cu bolșevismul. Dacă ai fost declarat „trădător de țară”, „vândut ungurilor”, „dușman al poporului”, „occidentalist radical” de scursurile comunistoide, așa ai rămas și pentru corecții politic!

În clipa de față, open society e un concept expirat. Nu-l mai folosește nimeni. Se pare că nici măcar Soros, migrat ideologic spre extrema stângă, nu se mai revendică de la învățăturile marelui apărător al democrației liberale. Termenul a fost înlocuit de cancel culture („cultura interzicerii”), o direcție ideologică ce-și propune să eradicheze din mintea umană gândurile legate de libertatea de expresie și de acțiunea socială independentă. Pentru noua dogmă orice activitate neconformă cu „principiile” (vorba vine!) elaborate în laboratoarele corectitudinii politice este prohibită. Cum își atinge ea scopurile? Simplu și brutal: interzicând și iar interzicând. Mutilând cuvinte, călcând în picioare idei, batjocorind conștiințe.

Îmi amintesc de bătăliile duse, la mijlocul anilor 1990, pentru includerea în manuale a valorilor literare și culturale care fuseseră, decenii în șir, cenzurate din motive ideologice. În egală măsură, s-a luptat pentru impunerea valorilor contemporane, niciodată omologate de adepții lui Marx, Engels și Lenin. Se știe că, pentru comuniști, un scriitor bun e un scriitor mort. Astăzi, în multe locuri de pe planetă, nebunia cancel culture e în toi. De la cenzurarea de cuvinte și idei s-a ajuns la cărți și autori — după principiul drag neo-bolșevicilor, „cine controlează limbajul, controlează lumea”. După perioada de destindere din anii 1990, s-a recăzut în obsesia dominării prin amputare, sufocare, cenzură, suprimare ori proscriere. Un sofisticat mecanism al intimidării s-a întins peste planetă, împărțind, în noua religie a PC-ului, umanitatea în dreptcredincioși și păcătoși. Nu există, în această demență ce vizează purificarea mintală, nici reguli, nici milă. Orice complexat și dement e îmbrățișat instantaneu ca reformator, ca progresist, ca inginer al minții ce va aduce, prin lobotomizare, fericirea umanității.

În Massachusetts, stat aflat, prin intermediul universităților pe care le adăpostește, în avanposturile corectitudinii politice, o profesoară a fost aplaudată pentru reușita de a fi scos din rândul cărților canonice Odiseea lui Homer. Nici mai mult, nici mai puțin! Anunțul încărcat de mândrie al cenzoriței, pe numele ei Heather Levine, a fost răspunsul dat îndemnului războinic al unei militante din Seattle, adeptă a curentului potrivit căruia „canonul literar trebuie reconstruit folosind lentila diversității și a antirasismului”. Nu cunosc niciun om normal care să fie împotriva diversității. Iar rasist ești doar dacă îți lipsește vreo doagă. Am citit și recitit de câteva ori, cu creionul în mână, Odiseea. Am făcut însă eforturi de memorie să detectez la Homer elemente care să ilustreze vreuna din teoriile actuale privind puritatea de gen și rasă. Jur că n-am găsit.

Cine să fi fost de vină pentru tratamentul la care a fost supusă capodopera homerică? Or fi fost lotofagii? Sau vreuna din femeile de-o frumusețe răpitore întâlnite de eroul din Ithaca în rătăcirile lui? Care dintre ele? Calypso? Circe? Sirenele? O fi vreo problemă cu menționarea zeilor, a ciclopilor ori a pețitorilor Penelopei? Sau, cine știe, strâmtoarea Scilei și a Caribdei? Numai Dumnezeul PC-ul ne poate lămuri! După punerea la index, acum vreo doi ani, a Literei stacojii a lui Nathaniel Hawthorne, iată că s-a decis dărâmarea unuia din pilonii pe care stă întreaga literatură a planetei. Ar fi sinistru ca, în fața agresivității barbarilor cu rânjet bolșevic, lumea să ajungă să-și apere bibliotecile înarmată cu puști și topoare.

Din fericire, încep să se facă auzite și voci care se opun poftei de distrugere a unei întregi civilizații de către preoții și preotesele rasismului cultural. Nu sunt încă prea multe și nici limpede articulate. Spaima de a fi înghițit de talazurile dictaturii „diversității”, de excesele de a vedea „rasisme” și în gălbenușul de ou, e destul de mare pentru ca intelectualii vizați de efectele ei să reacționeze organizat. Insidioasă și letală, boala ideologică răspândită acum în lume își propune să nu mai lase piatră pe piatră din civilizația revendicată iudeo-creștinismului. Și asta în ciuda faptului că tocmai universitățile aflate în primele rânduri ale „reformelor morale” încep să cadă în clasamente. Când te lauzi cu o admitere ce nu mai ține cont de valoarea candidatului, ci de apartenența la unul sau altul dintre grupurile așa-zis „primejduite”, nu trebuie să te miri că te prăbușești în evaluările ce iau în considerare criterii relevante, și nu fanfaronadele ideologice privind visul de aur al omenirii. Parcurgând lista alcătuită de Times Higher Education, se observă pierderea de viteză a unor giganți academici care până acum păreau de neclintit din fruntea clasamentului. În primul rând, Harvard (depășit de Oxford și Stanford), apoi Yale și Princeton.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, anunță că până în acest moment 80.000 de cadre didactice s-au înscris pentru vaccinarea împotriva COVID-19, iar 6.000 și-au făcut deja prima doză. Părinții și elevii vor afla marțea viitoare dacă școlile se vor redeschide începând cu data de 8 februarie, după vacanță, a mai adăugat ministrul în cadrul emisiunii „Omul potrivit” de la Digi FM. 

Totodată, Sorin Cîmpeanu a prezentat și cele trei scenarii în funcție de care elevii vor merge fizic la cursuri sau vor reveni la școala online.

„Ne dorim ca școala să înceapă, conform celor anunțate, în 3 scenarii: scenariul verde (rata de infectare să fie sub 1 la mia de locuitori -toate școlile deschise), scenariul galben (între 1 și 3 la mia de locuitori rată de infectare - grădinițe, învățământ primar plus clasele VI-VIII și XII-XIII, de asemenea cu prezență fizică), și scenariul roșu (cu rata de infectare peste 3 la mie, dar nu mai mult de șase la mie, pentru că știm bine că la peste șase la mie intră în carantină întreaga localitate - vor merge fizic toți copiii de grădiniță și elevii din învățământul primar). Universitățile, beneficiind de autonomie universitară, vor lua propriile decizii”, a declarat ministrul.

De asemenea, ministrul Educației spune că tot mai mulți profesori iau decizia de a se imuniza, după ce, la începutul lunii, un sondaj arăta că aproape jumătate dintre dascăli refuză să se imunizeze sau ezită să ia o decizie.

„În etapa a doua, procentul celor cu disponibilitate de vaccinare a crescut semnificativ. Până acum, nu a început un proces dedicat sectorial pentru personalul din învățământ, dar conform discuțiilor cu coordonatorul campaniei de vaccinare, înainte de 8 februarie se va începe și un proces cu <<prioritate sistemică>> pentru personalul din învățământ”, a mai adăugat Sorin Cîmpeanu.

Orice doză de vaccin care se duce mai întâi în brațul unei persoane tinere și în formă, dintr-o instituție, înseamnă un vaccin în minus pentru un bătrân vulnerabil care riscă să își piardă viața dacă se infectează cu Covid-19, spune cercetătorul în genetică Mircea Iliescu, afiliat la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.

Scopul vaccinării este să salveze cât mai multe vieţi vulnerabile, iar vârstnicii şi bolnavii cronic sunt primii în această categorie, şi să reducă presiunea pusă de pandemie pe spitale, adaugă acesta, într-un dialog cu SpotMedia.ro.

Or, conform datelor oficiale,

Mai exact, în perioada 15 ianuarie, orele 15:00 până duminică, 24 ianuarie, orele 09:00, pe platforma informatică programare.vaccinare-covid.gov.ro s-au programat 842.300 persoane din etapa a II-a de vaccinare.

Aşadar, esențialii reprezintă 36% din programările lunii ianuarie, februarie și o parte din martie.

Mircea Iliescu este doctor în genetică umană și evoluție, titlu obținut la Universitatea din Cambridge, Marea Britanie (2016). Continuă să fie afiliat Universității din Cambridge, unde predă cursuri de evoluție și genetică la Institutul de educație continuă al aceleași universități (ICE, University of Cambridge). Cercetarea lui se concentrează în prezent, alături de colegi de la Cambridge, dar și din România, pe evoluția genetică a diversității oamenilor în populații cu o istorie evolutivă complexă.

Care este scopul unei vaccinări etapizate, aşa cum vedem că se face în toate statele? De ce mai întâi medicii şi persoanele în vârstă şi mai apoi populaţia generală?

De aceea, vaccinăm în primul rând pe cei din prima linie, care au contact și tratează pacienții sau îngrijesc bătrânii în centrele rezidențiale, adică medici, asistente etc, iar imediat după sau în același timp vaccinăm cu absolută prioritate pe cei bătrâni și pe cei cu boli cronice care cresc riscul în faţa acestui virus.