Revista presei – 23 iulie 2021

Multor copiii, nota de la matematică (sub 5) i-a trimis în licee slabe deși au luat note bune (peste 7,5) la examenul de limba română și au avut media pe cei patru ani de gimnaziu foarte bună (peste 9).

Acest dezechilibru trebuie analizat și nu trebuie exclusă posibilitatea de a regândi modalitatea de calcul a notei finale de la Evaluarea Națională.

Nota finală de la Evaluarea națională se calculează astfel: 80% din media de admitere (notele la examenele de română și matematică) și 20% media aritmetică a celor patru ani de gimnaziu.

Să luăm câteva din multe exemple „dezechilibrate” găsite de Newsweek România între notele luate de elevi la examenul de evaluare națională.

În timp ce media absolvire a celor patru ani de gimnaziu a fost de 9,30 nota de la examenul de limba română a fost de 7,65, iar la matematică un elev a obținut 4,3. Media finală luată în calcul pentru repartiția computerizată în licee a fost 6,65. Alte exemple:

Medie absolvire: 9,36  Notă examen română: 7       Matematică: 4,9

Medie absolvire: 9,50  Notă examen română: 7,3       Matematică: 4,5
Medie absolvire: 8,84  Notă examen română: 7,9       Matematică: 4,3

Evaluarea națională nu se pică și pentru că în România învățământul este garantat pentru 11 clase. A existat o singură încercare de impunere a unui prag de nota 5.

Peste 230 de proiecte cultural-artistice au fost selectate pentru a primi finantare in cadrul programului Tim Cultura 2021, lansat de Consiliul Judetean Timis.

Comisia de selectie si evaluare a verificat daca au fost respectate prevederile legale privind regimul finantarilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activitati nonprofit de interes general, precum si prevederile Ghidului de eligibilitate aprobat prin hotarâre a Consiliului Judetean.

Evaluarea s-a facut pe baze competitive, concurentiale.

Suma alocata pentru Programul „Tim Cultura” este de 4.240 mii lei si 200 mii lei fondul pentru tineret, rezultând un total de 4.440 mii lei.

Evenimentele pot primi pana la 300.000 de lei.

AICI puteti consulta lista completa a proiectelor depuse si punctajele obtinute.

In urmatoarele trei zile pot fi depuse contestatii, pentru ca apoi lista finala sa fie supusa aprobarii in plenul Consiliului Judetean.

România se situează pe primul loc printre țările UE în clasamentul “indicilor de normalitate” dezvoltat de specialiștii de la revista britanică ,,The Economist” și analizat de economiștii de la Universitatea Babeș-Bolyai. Acest indice măsoară gradul în care viața socio- economică reușește să revină la un nivel pre-pandemie, iar România a atins în luna iulie 2021 un nivel de 81,17%. Asta în ciuda faptului că în ceea ce privește lupta cu pandemia suntem încă jos: în coada clasamentului ratelor de vaccinare, alături de Bulgaria, ceea ce ne face foarte vulnerabili în fața unui posibil nou val epidemic. Economiștii consideră că se impune o relaxare mai graduală și precaută pentru a putea ține sub control un nou val posibil al pandemiei.

Ce e indicele de normalitate

La 500 de zile de la apariția primului caz de coronavirus în România (10 iulie),  Școala de Științe Sociale a UBB, prin intermediul unei echipe de șase cercetatori ai Facultății de Știinte Economice și Gestiunea Afacerilor (UBB FSEGA), au analizat datele aferente indicelui de normalitate dezvoltat de specialiștii de la revista britanica ,,The Economist” care măsoara gradul în care viața socio­ economică reușește să revină la un nivel pre-pandemie. Indicele este măsurat pe o scara de 0%-100%, valoarea de 100% reprezentând nivelul aferent perioadei de dinaintea pandemiei. Conform celor mai recente date publicate, România a atins în luna iulie 2021 un nivel de 81,17%, valoare cu care se situează pe primul loc printre țările UE participante la acest studiu, respectiv în top10 la nivel mondial (locul 8 in data de 9 iulie 2021).

Indicele de normalitate dezvoltat de specialiștii de la ,,The Economist” monitorizează schimbarea comportamentului actorilor socio-economici ca urmare a pandemiei de coronavirus, fiind compus din opt indicatori care pot fi grupați în trei categorii, explică reprezentanții UBB. Prima categorie se referă la transport și călătorii: (1) gradul de utilizare a transportului public în orașe mari, (2) traficul general în aceste orașe, respectiv (3) numarul zborurilor domestice și internaționale. A doua categorie măsoară nivelul activităților de recreere și divertisment: (4) timpul petrecut în afara locuinței, (5) veniturile realizate de cinematografe și (6) participarea publicului la evenimente sportive. Ultima categorie se referă la activități comerciale și locuri de muncă: (7) vizita populației în magazine și (8) rata de ocupare a spațiilor de birouri. Indicele este calculat pentru cele mai mari 50 de economii din lume, printre care și România, acoperind astfel 90% din PIB-ul global, respectiv 76% din populatia lumii.

În privința componentelor indicelui, analizele din cadrul acestui proiect arată că, în comparație cu celelalte țări, România stă cel mai bine la categoria timpului petrecut în afara locuinței (104,6%, locul 2 la nivel global), respectiv în categoria cinema (101,0%, locul 2 la nivel global) – asta înseamnă că, la aceste categorii, activitatea populației nu numai ca a revenit la, dar a și depășit nivelul pre-pandemie. La categoriile Trafic și Transport public suntem la aproape 80%, rata de ocupare a birourilor este de 76%, iar nivelul zborurilor cu avionul e de aproximativ 64%.

Propunerea legislativă care va defini regulile pentru circulația și folosirea datelor în UE a fost adoptată de comisia parlamentară pentru industrie, cercetare și energie.

La finalul săptămânii trecute, comisia Parlamentului European pentru industrie, cercetare și energie a adoptat raportul asupra Data Governance Act (DGA), prima componentă a strategiei pentru date, prezentată anul trecut de Comisie.

Raportul adoptat de europarlamentari clarifică zona în care va acționa reglementarea serviciilor de intermediere a datelor, astfel încât marile companii tehnologice să fie acoperite. De asemenea, raportul prevede ca agențiile publice să evite acordurile de folosire exclusivă a datelor, astfel încât acestea să fie disponibile pentru start-upuri și IMM-uri.

„Vrem să construim o economie europeană a datelor. Facebook, Google și alții au făcut o revoluție a datelor personale. Dar Europa are o bază industrială foarte puternică și de aceea e foarte important să facem datele industriale disponibile în scopuri comerciale,” a spus raportoarea Angelika Niebler, pentru EURACTIV.

„În Europa, suntem întârziați în privința revoluției datelor personale care a stat la baza creșterii marilor companii digitale de azi. Acum vine o revoluție a datelor industriale. Vrem să ne plasăm într-o poziție favorabilă stabilind regulile de bază care să asigure o concurență corectă și acces la date de la bun început - de aceea punem neutralitatea și încrederea în centrul acestei propuneri pentru guvernanța datelor în Europa. Viziunea este a unui spațiu Schengen pentru date. Datele ar trebui să circule cu ușurință, în siguranță și liber în Europa”, a mai spus ea.

„Scopul raportului meu a fost să facă împărtășirea datelor mai ușoară nu mai grea, în special pentru IMM-uri. Există un potențial imens pentru creștere și inovație, într-o economie a datelor funcțională. DGA va ajuta la lansarea acestui lucru” a spus Niebler.

Noua reglementare va permite refolosirea datelor generate de sectorul public, protejate fie de drepturi de autor fie de obligații de confidențialitate. Datele publice vor trebui anonimizare în prealabil. În privința datelor sensibile împărtășite cu o țară terță, instituțiile publice vor fi responsabile pentru protecția acestor date.

DGA introduce și conceptul de „altruism al datelor”, care permite donarea datelor de interes public, de exemplu pentru cercetare medicală.

Potrivit Comisiei Europene, cantitatea de date generată de instituții publice, companii și cetățeni ar urma să crească de cinci ori până în 2025, raportat la nivelul din 2018.

Acestea cinci: educație, tehnologie, mediu, comunicare, ideologie. Oricât ar părea de soft, pe aliniamentul celor cinci forțe modelatoare ale societăților și, respectiv, de-a lungul acestor „fronturi” extrem de dinamice pe plan internațional, se vor da bătălii dure pentru dominația lumii de mâine, culminând cu războiul SUA-China, care va opune două viziuni fundamental diferite asupra lumii. Cine va fi mai bine pregătit, mai competent, mai adaptat contextului sau va avea mai puține vulnerabilități în domeniile de mai sus va câștiga competiția.

Nu știm când se va produce acest război, dar știm că el va avea loc, că este deja prevăzut de liderii politici, strategii și generalii de ambele părți iar puterea celor două blocuri create în jurul actorilor globali, înainte de a fi măsurată militar, va depinde în mare măsură de cei cinci determinanți menționați mai sus. Vom discuta la final, pe scurt, un posibil scenariu al declanșării ciocnirii decisive între China comunistă și SUA.  

Competiția economică și supremația militară vor fi, la momentul crucial al confruntării pentru noua ordine mondială, doar reflecția ultimă a factorilor transformatori și de performanță ai societăților democratice sau totalitare grupate în jurul SUA (Alianța Nord-Atlantică), respectiv al Chinei (alianța în formare China-Rusia[1]), nu motivul primar al victoriei sau înfrângerii.

Va fi întocmai cum s-a întâmplat și în cele două Războaie Mondiale sau în Războiul Rece. Războaiele și deznodământul lor au venit în urma unor lungi transformări petrecute în țările combatante, cu 2-3 decenii înainte, care au setat în moduri diferite societățile învingătoare și învinse.

În confruntările secolului XX, democrațiile liberale s-au dovedit net superioare pe toate planurile regimurilor dictatoriale. Dar 1989 este mult în urmă iar președinții Xi Jinping și Putin, doi mici pioni ai regimurilor comuniste acum 32 de ani (primul era conducătorul unei Școli de partid din provincie, al doilea ofițer KGB de rang mediu, aflat în misiune la Dresda), se gândesc că a venit momentul să sfideze din nou ordinea liberală occidentală și să-și ia revanșa istorică. O serie de tulburări și crize din societățile occidentale, survenite de 20 de ani încoace, îi fac pe cei doi dictatori să parieze pe declinul iremediabil al SUA și al Occidentului.       

În ultimii zece, douăzeci de ani, de când a apărut internetul și digitalizarea, lumea așa cum o știau părinții, bunicii noștri începe să dispară iar schimbarea devine un mod de viață. Ce e valabil astăzi în 5 ani poate fi déjà desuet. Schimbările vin ca un tăvălug peste noi, ne dau viața peste cap, ne obligă să ne perfecționăm mereu, ne fac să schimbăm 2-3 meserii și 10-20 locuri de muncă în timpul vieții active. Bunicul a fost tâmplar toată viața și a lucrat într-o singură « companie » de unde a și ieșit la pesie, tata a fost profesor, a schimbat câteva școli, licee de-a lungul vieții profesionale dar a fost mereu profesor. Eu am început acum aproape 20 de ani ca programator, am rămas în IT însă de atunci am schimbat câteva companii și roluri, am trecut de la programator la team lead, project manager, delivery manager și mai nou fac business development. Evident, lucrând în IT, ce am învățat acum 20 de ani la facultate (de pe atunci învechit) cu siguranță e de domeniul dinozaurilor, așa că am fost nevoită an de an să țin pasul cu tehnologia.

Toată viața noastră se schimbă, tot ce știam înainte nu mai e valabil, toate businessurile clasice sunt amenințate de « disruption » : băncile de cripto și fintech-uri, firmele de taxi de Uber, retailerii de Alibaba si eMAG, agențiile de voiaj și industria hoteliera de Booking.com și AIRBNB, televiziunea de TikTok, Netflix si Youtube etc. Toată lumea se zguduie, tremură, scoate fum și flăcări pe nas, rețetele de succes clasice nu mai funcționează, orice mic startup poate deveni o amenințare (dacă nu e cumpărat la timp), managerii simt că le fuge pământul de sub picioare, orice zvon de pe Facebook te poate distruge, și in general e evident că trăim într-o lume în continuă schimbare unde singura constantă e chiar schimbarea.

Atunci de ce munca ar rămâne ca acum 100 de ani ? 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână ?

Eu zic că e o chestiune de timp până ce sistemul actual de muncă va deveni el însuși subiectul dezintegrării.

Și asta deja a început, în IT. Platformele freelance ca Upwork și Toptal au dat startul. Și vor mai apărea și altele, din ce în ce mai sofisticate și mai specializate. Munca se va « Uberiza », fiecare specialist va putea intra pe platformă, își va face un profil și își va pune serviciile la dispoziție. Ca pe Uber, vor primi steluțe și recomandări. Poți lucra, când vrei, de unde vrei, cu cine vrei, îți poți alege clienții și tipul muncii.