Revista presei – 22 septembrie 2021

Ce caută românii atunci când merg să studieze la o facultate? Răspunsurile pot varia de la o candidat la candidat, dar duminică, de la 10:30, la emisiunea ”Ediția de dimineață”, de la Digi24, aflăm, de la invitatul lui Lucian Mîndruță, răspunsul din perspectiva renumitei Universătăți Babeș Bolyai (UBB). De la Daniel David, rectorul universității.

Acum câțiva ani declara, tot într-o emisiune la Digi24, că au fost două momente în care a luat în considerare să plece din țară.

„Acum 2-3 ani, eram aproape să plec din țară. M-am enervat, spunând că, dar până la urmă de ce să lăsăm țara altora, numai pentru faptul că sunt acum la putere o perioadă, de ce să îi lăsăm pe ei să greveze țara, de ce să îi lăsăm pe ei să definească profilul României și să nu am și eu o contribuție și altul o contribuție, în linia unei Românii moderne. Primă oară am fost tentat să plec, după aceea am fost mai revoltat si am rămas deocamdată revoltat. Vreau să contribui la redefinirea a ceea ce înseamnă o Românie modernă, patriotism și așa mai departe”, a spus profesor doctor Daniel David. S-a ambiționat să rămână, și iată că a reușit să facă din UBB universitatea numărul unu în România.

Daniel David, rectorul universității, spune că la UBB studenții sunt ajutați să ajungă și un bun specialist, și un bun cetățean. ”Un bun specialist, care vei fi capabil să lucrezi și peste 15-20-30 de ani oriunde în lume, într-o manieră performantă, și un bun cetățean – noi așa îl vedem – protector al democrației”, este oferta universității.

Dar profesorul universitar identifică imediat una dintre problemele cu care se confruntă mediul universitar românesc.

”Este drept că noi am implementat destul de prost în mediul universitar modelul Bologna. Acesta venea pe ideea că primii trei ani în studiile universitare – nu vorbesc de zona vocațională, cum ar fi teatrul, filmul – ar trebui să fie anii în care tu să îți faci o idee generală despre ceea ce înseamnă universitate, despre ce ar putea însemna specializarea respectivă, te culturalizezi pur și simplu în domeniul respectiv, iar după aceea vei alege la nivel de masterat să te specializezi într-un domeniu sau altul. Ăsta este și modelul american, dacă te gândești la undergraduate, nici nu se vorbește despre specializări. Tu acolo mergi să te culturalizezi cu un domeniu. Noi însă am implementat prost acest model. Ce am făcut? Am preluat cei trei ani, dar în loc să îi ducem într-o componentă culturală, de familizarizare, într-o componentă intelectuală, mergem cu specializări foarte îngustă. Noi am condensat foștii patru ani de facultate în ăștia trei, uneori chiar foștii cinci. I-am pus în trei, iar masteratul este așa, un moft, de foarte multe ori”, este de părere rectorul UBB.

Nu-mi plăcea niciodată ziua în care începea școala. Faptul că luminoasa și tihnita vacanță de vară, cu toate călătoriile și bucuriile ei, rămînea definitiv în urmă, că zilele se micșorau, că iarna și frigul se apropiau și începea stresul drumului zilnic pînă la școală, al temelor, al „ascultării la tablă”, al extemporalelor și al multor responsabilități impuse de alții îmi dădea în fiecare an senzația că parcă intram într-un lung și întunecat tunel. Nu-mi lipseau dorința și curiozitatea de a învăța lucruri noi, ba chiar mi-aduc aminte cît de tare mă pasionau unele probleme de geometrie sau de fizică, cît de mult îmi plăceau lecțiile de geografie sau poveștile din istoria universală. Problema cu școala era însă alta și, cu siguranță, pe atunci nu știam s-o numesc.

Prima din primele zile de școală, cea din clasa întîi, a fost un moment confuz în care n-am înțeles cine și ce vrea de la mine, ce căutam eu acolo între atîția alți copii necunoscuți și derutați la rîndul lor (deși de asta nu-mi dădeam seama) și cît va dura acea nouă și neobișnuită situație în care trebuia să stau în fiecare zi departe de părinți, departe de prietenii de joacă pe care-i știam și să mă obișnuiesc cu o „tovarășă” învățătoare care promitea să ne fie ca o mamă (cum se putea una ca asta?) și cu statul cuminte în bancă. S-au ținut discursuri și în careul din fața școlii, și în sala de clasă pe care o vedeam prima oară. Și astăzi se țin, e poate normal. Dar pe atunci erau cu Partidul, cu minunatele noastre condiții, cu „viitorul luminos” și alte asemenea aiureli care, evident, mi-au sporit buimăceala. Eu aveam nevoi mai simple, să îndrăznesc să-mi suflu nasul în clasă, să descopăr un loc de unde pot să beau apă sau unde să pot să fac pipi. Și simțeam că „tovarășa”, cît o fi fost ea de grozavă, nu avea nici timp și nici dispoziția să se ocupe de grijile mele. De fapt, eram pe cont propriu, colegii nu erau decît niște potențiali concurenți, iar din partea învățătoarei sau, și mai rău, din partea tuturor mutrelor ălora severe care vorbiseră în fața careului nu mă puteam aștepta decît la supraveghere, observații, pedepse și cine știe ce alte lucruri neplăcute. În plus, percepeam că, odată ajuns acolo, în general se aștepta ceva de la mine, mi se cerea ceva. Desigur, să învăț bine, cum ni se spunea tuturor, dar în acel moment nu mi-era prea clar ce însemna asta. Purtam și-o uniformă, la fel ca toți ceilalți, niște pantaloni bleumarin și o cămașă în picățele, pe care nu le simțeam ca fiind ale mele. Erau ca un fel de ținută oficială, pe care alții voiau să o port. Era chiar obligatoriu. Intrasem într-o lume în care nu mai făceam ce voiam eu, ci ce voiau alții. Era ca și cum, la șase ani deja, viața civilă, viața de acasă, se încheiase sau măcar se înjumătățise.

O nouă aplicație Erasmus+ a fost lansată, marți, de Comisia Europeană. Ea oferă studenților o legitimație europeană de student, în format digital, valabilă în întreaga Uniune Europeană, potrivit unui comunicat de presă care arată că astfel e marcată “o nouă etapă în digitalizarea programului Erasmus+”.

Aplicația, funcțională pe sistemele Android și iOS, permit utilizatorilor:

• să caute și să selecteze destinația lor dintre partenerii universității;
• să semneze contractul de studii online;
• să descopere evenimente și sfaturi utile de la și despre destinația lor și să ia legătura cu alți elevi și
• să obțină legitimația europeană de student pentru a avea acces la servicii, muzee, activități culturale și oferte speciale în universitatea și țara gazdă.

Potrivit comunicatului, “viitorul este digital, iar această aplicație reînnoită va garanta că studenții vor avea nevoie de mai puține documente pe suport de hârtie.” Este citată Mariya Gabriel, comisarul pentru inovare, cercetare, cultură, educație și tineret, potrivit căreia “Această nouă aplicație Erasmus+ va fi un ghișeu unic pentru studenții Erasmus+ mobili. A avea toate informațiile la îndemână înseamnă mai puțin stres, mai puțin timp dedicat cerințelor administrative și mai multă flexibilitate.”

Muzeul Satului Bănățean Timișoara ne invită în acest sfârșit de săptămână la Târgul meșterilor populari, manifestare ajunsă la a XXI -a ediție. Evenimentul conservă tradițiile meșteșugurilor artistice şi prilejuiește reîntâlnirea cu cei mai reprezentativi meșteri populari din România din diferite zone etnografice ale țării.

De asemenea, Teatrul pentru Copii și Tineret „Merlin”, ne aduce în atenție cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Animație, intitulată anul acesta “Sub masca lui Merlin”, cu 15 trupe de teatru, 18 spectacole, reprezentanți din patru țări participante, un concert și o expoziție la sediul teatrului cu lucrări de artă purtând semnătura artistului plastic Bajko Attila, și titlul „Povești înrămate”.

Descoperiți mai jos lista activităților culturale din perioada 21 – 26 septembrie. Toate expozițiile și acțiunile sunt organizate cu respectarea măsurilor în vigoare privind limitarea răspândirii noului coronavirus.