Revista presei – 22 februarie 2021

Prin Facultatea de Muzică și Teatru, Universitatea de Vest din Timișoara lansează două noi concursuri de interpretare, într-un format online, adaptat condițiilor de pandemie. Primul dintre ele este Concursul Național Muzică Tradițională, interpretare instrumentală și vocală, dedicat elevilor de licee vocaționale din clasele XI-a și XII-a, aflat la prima ediție, a cărui desfășurare va avea loc între 12 și 16 aprilie 2021. Cel de-al doilea este Concursul național de flaut „inSuflu”, care se adresează elevilor de liceu, și care este structurat în două categorii: Categoria A (clasele XI-XII) și Categoria B (clasele IX-X), în cadrul căruia concurenții sunt chemați să-și trimită o înregistrare a repertoriului impus pentru fiecare categorie, prin transfer, la adresa concursinsuflu@e-uvt.ro, până la data de 5 martie 2021. Rectorul UVT, prof.univ.dr. Marilen Gabriel Pirtea, apreciază în legătură cu noile proiecte propuse de Facultatea de Muzică și Teatru: „Sunt convins că aceste propuneri pentru noi concursuri de interpretare vor ajunge să capteze atenția unui public numeros, elevi din întreaga țară. Avem și un precedent recent, al programului de pregătire pentru Bacalaureat, lansat în această lună, care a suscitat atenția câtorva mii de elevi, dintre care trei mii au și participat online la activitățile de pregătire. UVT adresează elevilor mai multe propuneri de proiecte, care sunt concepute tocmai pentru ca să creeze un mediu de învățare și performare cât mai atractiv, într-o universitate digitală, prietenoasă și deschisă, unde tinerii sunt îndrumați cu atenție, cu scopul de a-și descoperi și cultiva pasiunile și talentele profesionale, prin alegerea viitoarei lor facultăți, a unui program de studiu universitar către care aspirau încă din perioada liceului”.

„Pentru mine, cel mai frumos cadou, să am ocazia să fac un bine, mai ales unor copii. Nu vreau decât să fie sănătoși, fericiți și să știe că există un actor care împlinește 1185 ani și care dorește să le fie lor mai bine decât le este acum. Vă rog să aveți grijă de voi și de cei din jurul vostru! Fiți buni unii cu alții!”, spune Florin Piersic.

S-au implicat în campanie și Universitatea de Vest, alături de câteva societăți comerciale din Timișoara. „Dar din dar” au făcut și Maria Grapini, Lia Lungu, Elena Bianu, Rodica Murgu, Rodica Șuba, Alina Anastasescu, Anca Munteanu, Antonela Mureșan, Elena Tudor, Daniela Radu, Elena Gafin, Nicolae Robu, Paul Cărămidariu, dr. Mihnea Munteanu, Florin Piersic.

Arhiepiscopia Timișoarei a adunat și ea fonduri pentru campania umanitară, transmit cei de la Fundația Artmedia.

Dacă vrei să dai o mână de ajutor, tot ce trebuie să faci este să donezi o sumă, oricât de mică, în contul RO30RNCB0249049269910001. Poți ajuta un copil să meargă la școală sau să nu înghețe de frig. Se poate face „dar din dar” până în 28 februarie. Informații la numărul 0742215547.

Portugalia investește 400 de milioane de euro în digitalizarea educației, a declarat ministrul Educației din Portugalia, Tiago Brandao Rodrigues, după întâlnirea informală a miniștrilor Educației din Europa.

„Guvernul portughez investește 400 de milioane de euro în programe speciale de digitalizare a educației, fonduri care acum sunt întărite și prin Programul de Reziliență. Discutăm asta intern, dar vrem să aducem toate acestea la nivelul întregii Uniuni Europene, asta înseamnă investiția în economia digitală”, a declarat ministrul Educației din Portugalia, Tiago Brandao Rodrigues.

Președinția portugheză a anunțat la acest eveniment lansarea unei platforme online ca instrument intern disponibil statelor membre ale UE, astfel încât acestea să poată împărtăși informații despre impactul pandemiei COVID-19 în domeniile educației, tineretului și sportului. Platforma va oferi posibilitatea de răspunsuri online și extragerea datelor statistice și calitative pentru utilizare de către statele membre și Comisia Europeană.

Singurele fonduri investite până acum de către Guvernul României în digitalizarea Educației au fost cele 150 de milioane de lei, aproximativ 30 milioane de euro, pentru cele circa 250.000 de tablete cumpărate în tranșe prin Oficiul Național pentru Achiziții Centralizate.

Au mai fost anunțate achiziții de echipamente prin programul ROSE (pentru liceele participante în program), cu fonduri împrumutate de la Banca Mondială și local, prin autoritățile locale sau consiliile județene. Nu există însă o centalizare a acestora din urmă.

Pandemia de COVID-19 a forţat digitalizarea sistemului de educaţie românesc, însă fără infrastructura necesară şi fără pregătirea temeinică a profesorilor, şcoala online a eşuat în a le oferi copiilor acces la o educaţie de calitate. Pe 8 februarie, elevii s-au întors în bănci fericiţi şi bulversaţi în acelaşi timp, având în faţă o mare provocare: să recupereze într-un timp scurt materia pierdută în aproape un an.

În luna ianuarie, Ministerul Educaţiei anunţa că a achiziţionat şi distribuit 250.000 de tablete pentru elevi. Şi unele primării au cumpărat tablete din fonduri proprii sau din donaţiile unor ONG-uri şi companii. Educaţia digitală înseamnă însă mult mai mult decât oferirea unor tablete, iar acest aspect a fost trecut cu vederea de autorităţi. Chiar dacă elevii au primit dispozitive, în mediul rural realitatea a fost dramatică: multe gospodării nu au nici măcar curent electric, iar în satele unde există totuşi conexiune la Internet, semnalul este foarte slab. Aşadar, pandemia nu a făcut decât să adâncească inechităţile din educaţie. Cea mai profundă falie s-a produs între mediul rural şi urban. 60% din părinţii de la sate şi-au pierdut slujbele odată cu debutul crizei în sănătate, fapt care a dus la o revărsare de frustrări asupra copiilor, după cum a explicat, pentru „Weekend Adevărul“, directoarea World Vision România, Mihaela Nabăr. „Pe copii i-au afectat foarte mult emoţional toate aceste chestiuni. Odată cu şcoala, ei şi-au pierdut un spaţiu de siguranţă, un refugiu.“

Chiar şi cu tableta în braţe şi conectaţi la Internet, elevii proveniţi din medii defavorizate n-au avut condiţii decente pentru a învăţa. Cei de la World Vision au dat adesea peste familii şi cu patru copii, care ar fi trebuit să aibă ore în acelaşi timp. Spaţiul casei era însă mult prea mic pentru aşa ceva şi se crea un haos total. „Împărţeau aceeaşi cameră cu fraţii şi în unele cazuri şi cu părinţii. Dacă aveau o tabletă, nu puteau s-o împartă în patru, apoi mai erau şi părinţii care nu înţelegeau de ce trebuie să intre toţi în acelaşi timp. Şi pentru părinţi a fost dificil, au avut temeri şi au trecut prin traume, precum pierderea joburilor. Nu este vina copilului că este acasă, este vina noastră, a adulţilor, că n-am reuşit să le oferim şansa la educaţie“, mai spune Nabăr. Peste un astfel de caz a dat şi Ramona Asan, dirigintă la clasa a VIII-a, la Şcoala Gimnazială „I.G. Duca“ din Petroşani, care a trebuit să-i predea unui elev care îşi împărţea tableta cu cei doi fraţi. Soluţia de compromis a fost ca fiecare să aibă monopol de câte o zi pe tabletă. Când, într-un final, fiecare a primit câte un device, a apărut o altă problemă. „Erau în aceeaşi cameră şi noi, profesorii, ne auzeam unul pe celălalt cum explicam. Pentru că, săracii de ei, stând într-o singură cameră, unul cu telefonul părintelui, altul cu tabletă primită de la şcoală, ce să facă?“, povesteşte Ramona Asan.

Peste 100 de studenți, masteranzi, foști olimpici români, actuali studenți la universități de prestigiu din țară sau din lume, cum ar fi Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, Universitatea Harvard, Universitatea Oxford sau celebra MIT, au creat o platformă online pentru elevii care vor să participe la o olimpiadă de științe online.

Platforma se numește Science ON și a fost inițiată din „ideea și nevoia de a propulsa competiția științelor exacte în mediul școlar românesc”. Studenții care au creat-o scriu, în manifestul concursului, că sunt „coordonați de profesori pasionați și reputați în domeniul olimpiadelor”.

Înscrierea și participarea sunt gratuite, nu implică niciun fel de costuri sau taxe, potrivit fondatorilor proiectului. Disciplinele la care au loc probe de concurs sunt:

• Informatică – 27-28 martie
• Fizică – 13-14 martie
• Matematică – 6-7 martie
• Chimie – 20-21 martie
• Astronomie – 20-21 martie
• Biologie – 13-14 martie
• Științele Pământului – 27-28 martie

Pentru prima ediție, 2021, concursul se va limita la o singură fază, națională, întrucât pot participa toți elevii din țară, potrivit regulamentului afișat pe site. De asemenea, concursul va avea și o probă de tip baraj la fiecare știintă, o probă utilă pentru elevii care doresc participarea la competițiile internaționale din anii viitori. Fiind un concurs multidisciplinar, elevii se pot înscrie la maximum 3 secțiuni diferite, pentru a nu permite suprasolicitarea participanților, potrivit regulilor.

Din analiza făcută duminică de Ministerul Educației împreună cu CNACAV, rezultă că este posibil ca vaccinarea prioritară a personalului din sistemul de învățământ să demareze chiar în această săptămâna. O decizie se va lua luni și va fi anunțată de CNACV, transmite Ministerul Educației, care „apreciază în mod deosebit eforturile făcute de către CNACV în acest sens”.

Pentru programare, va trebui ca fiecare ISJ și fiecare universitate să furnizeze cât mai rapid către DSP listele nominale cu personalul din învățământ care dorește să se vaccineze în aceste centre dedicate (grupat în funcție de vârsta - sub și peste 55 ani).

Operațiunea va dura circa o săptămâna. Locațiile centrelor locale de vaccinare prioritară a personalului din învățământ sunt deja cunoscute (spre exemplu, pentru București, se are în vedere organizarea a 22 de linii de vaccinare în complexul ROMEXPO).

Până acum s-au vaccinat 42.000 angajați ai sistemului de învățământ, din care 21.000 au făcut și rapelul. Acest număr nu include personalul din învățământul superior medical - personal care, deși este angajat în sistemul de învățământ, a fost înregistrat la vaccinare în categoria „personal medical”.

În acest moment, în platforma de vaccinare s-au înregistrat 128.817 angajați din sistemul de învățământ (fără medicii din învățământul superior medical).

În ultimul timp se discută din ce în ce mai mult despre necesitatea unei reforme în cercetare. Sugestiile vehiculate în spațiul public vin însă numai dinspre unele părți ale sistemului de cercetare.

Sunt de acord că o reformă a sistemului de cercetare este necesară, dar pentru o reformă reală și de succes este nevoie de un dialog cinstit și deschis între toți actorii sistemului de cercetare din țară, autorități publice cu atribuții în domeniu, învățământul universitar, Academia Română, INCD-urile, mediul privat. Încercarea de a impune numai viziunea și ideile unei părți a sistemului pentru tot sistemul nu va funcționa și va duce în permanență la fricțiuni. Fiecare componentă a sistemului de cercetare are asociații sau conduceri care să le reprezinte în conturarea unui plan de reformă. Toate aceste asociații și conduceri ar face bine să se consulte cu membrii pe care ii reprezintă, să le ceara idei, și să formuleze, pe baza acestor idei, o propunere de reformă cu care să meargă apoi la dialog până se ajunge la un proiect de reformă acceptabil pentru toată lumea. Altfel, doar ne jucăm de-a reforma și riscăm să pierdem și finanțările așteptate de la Comunitatea Europeană, că până acum nu avem nici PNRR, nici strategie națională CDI și de specializări inteligente, deci nu se pot absorbi bani nici din fondul de redresare și reziliență, nici din fondurile structurale și de coeziune. Și dacă lucrurile merg ca până acum, riscăm să nu accesăm nimic în următorii 2-3 ani. Cine va răspunde pentru asta?

În forma actuală sistemul de cercetare din țară, conform OG57/2002, are, în linii mari, 4 componente principale:

• instituțiile de învățământ superior, în special cele care derulează și programe de masterat și doctorat, programe care presupun și activitate de cercetare;
• institutele naționale de cercetare-dezvoltare (INCD);
• instituțiile de cercetare ale Academiei Române (I-AR);
• instituții private care au și activitate de cercetare în documentele de înființare.

După cum spuneam mai sus, fiecare are niște asociații sau conduceri care le pot reprezenta în dialogul necesar pentru a formula un plan realist de reformă a cercetării: instituțiile de învățământ superior au Consiliul Național al Rectorilor (CNR); INCD-urile au asociația directorilor generali și patronatul din cercetare-proiectare (acesta include și entități private); I-AR au prezidiul AR; unitățile private de cercetare sunt fie membre în patronatul din cercetare-proiectare, fie în alte asociații sau confederații patronale. La acestea se pot adăuga sindicatele, dar și organizații precum asociația Ad-Astra, deci toate acele organizații care reprezintă într-un fel sau altul instituțiile de cercetare și pe cercetători ar trebui sa participe la dialogul despre reforma în cercetare.

Câțiva experți taie și spânzură când vine vorba de desemnarea capitalei culturale europene. Sunt vehiculate acuzații de nepotism și încrengături de afaceri dubioase. Exemple: cazurile Chemnitz și Timișoara.

Iar cercetările efectuate de Süddeutsche Zeitung merg și mai departe și arată că aspectele dubioase din jurul selectării orașului Chemnitz nu ar fi defel o excepție. Nevoie de explicații ar fi și în cazul orașului care a câștigat pentru 2021 titlul de capitală culturală europeană – Timișoara. Orașul va organiza evenimentele din cadrul programului abia în 2023, din cauza pandemiei actuale. Dar și în acest caz ar exista legături dubioase de afaceri care merg până la membrii juriului, potrivit reporterilor de la SZ. Și la Timișoara, ca și la Chemnitz, apar aceleași nume când e vorba de aspecte controversate: președinta juriului Sylvia Amman, membrul ceh al juriului, Jiri Suchanek, consilierul Mattjis Maussen și profesorul Ulrich Fuchs.

Totul ar fi început în 2011, când a fost creată asociația „Timișoara – capitală culturală europeană 2021”. Asociația a fost și este factorul de sprijin principal în candidatura Timișoarei. Orașul din România a câștigat în 2016 titlul de capitală culturală a Europei pentru 2021. Concurenți i-au fost Bucureștiul, Clujul și Baia Mare. Ulrich Fuchs a făcut atunci parte din juriu, doamna Amman de asemenea. Fuchs este un cetățean german cu domiciliul la Marsilia, pe care Fundația Culturală a Landurilor germane îl supranumește „Domnul Capitală Culturală Europeană“. El s-a retras în 2018 din juriu, dar făcea parte încă din acesta când a fost ales și în consiliul directorilor de către asociația „Timișoara – capitală culturală europeană 2021”. Fuchs ar fi obținut postul în cadrul unui concurs public, conform protocolului comitetului de selecție, aflat în posesia SZ. Protocolul este semnat de șeful comitetului, nelipsitul consilier Mattjis Maussen, implicat pe bani buni și în candidatura Timișoarei, la fel cum este cazul acum și la Chemnitz.

Fuchs neagă, potrivit SZ, că ar fi fost vorba de vreun conflict de interese și deține și azi președinția de onoare a asociației Timișoara – capitală culturală europeană, un rol strict onorific și neremunerat, după cum insistă el, într-un fel de consiliu de supraveghere. Un consiliu de onoare din care a făcut valuri în 2019 retragerea furtunoasă a cunoscutului Ioan Holender, născut în Timișoara și mulți ani director al Operei de Stat din Viena. Potrivit presei românești, Holender a acuzat la retragerea sa nu doar politicienii corupți și incapabili, ci a criticat și activitatea asociației.

Care asociație joacă în continuare un rol major pe tema capitalei culturale europene. În consiliul director se mai află, pe lângă domnul Fuchs, un reprezentant al Ministerului Culturii de la București, un reprezentant al conducerii județului Timiș și unul din conducerea municipalității Timișoara. Consiliul director ia decizii importante: precum angajarea managerului cultural elvețian Martin Heller, care este responsabil cu partea artistică și de comunicare a conținuturilor programului capitalei culturale europene. Heller este un amic vechi de-al lui Fuchs. Împreună, cei doi au condus și candidatura orașului Linz în 2009. Fuchs neagă că l-ar fi recomandat pe Heller pentru rolul de consilier la proiectul Timișoara.

În programul de candidatură cu care Timișoara a convins juriul sunt menționate colaborări cu firme culturale din Cehia și Marsilia, legate direct sau indirect de actorii deja amintiți. Șefii acestor firme au devenit între timp chiar membri ai juriului care alege capitala culturală europeană. Acești experți nu au răspuns întrebărilor jurnaliștilor de la SZ, a căror investigație arată cât de mică este de fapt lumea comitetului de desemnare a capitalelor culturale europene.

O chestiune controversată și care are nevoie de lămuriri, nu în ultimul rând pentru că este finanțată direct din banii contribuabililor: din Germania, din România, de peste tot din Europa.

Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) este una dintre cele mai prestigioase universități din lume - și, din perspectiva tarifelor și a ratei de acceptare de 7,3% - ar putea fi, de asemenea, văzută ca una dintre cele mai puțin accesibile. Însă, pentru o instituție care spune că „sufletul MIT este cercetarea” - MIT depune eforturi considerabile pentru a elimina barierele din calea admiterii la facultățile și clasele sale.

În 2012, universitatea a cofondat edX, o organizație non-profit, alături de Harvard și oferă în prezent peste 200 de cursuri care pot fi urmărite gratuit. Din 2001, universitatea a publicat online toate materialele educaționale de la cursurile sale universitare de licență, astfel încât oricine are acces la internet poate experimenta peste 2.000 de cursuri MIT prin MIT OpenCourseWare.

Dacă alegeți să învățați prin edX, mai multe clase vă vor oferi o experiență tradițională la clasă, incluzând prelegeri video, implicarea comunității în forumuri de discuții și (în versiuni plătite) sarcini gradate și un certificat de finalizare.

MIT OpenCourseWare are mai multe opțiuni de curs, dar este mai puțin uzat și mai puțin intuitiv; veți fi pe cont propriu, în afară de accesul la materialele de curs, cum ar fi lecturi și note de curs.

Mai jos, veți găsi câteva dintre cele mai populare cursuri din Massachusetts Institute of Technology pe care le puteți urma online gratuit.

Pentru mai multe, vă sugerăm să răsfoiți MIT Opencourseware și cele peste 200+ cursuri oferite prin edX - care acoperă subiecte de la informatică la politici sociale:

• Machine Learning with Python: from Linear Models to Deep Learning
• Introduction to Computer Science and Programming Using Python
• Global Africa: Creative Cultures
• Art, Craft, Science
• Shaping Work of the Future
• COVID-19 in Slums & Informal Settlements: Guidelines & Responses
• Tools for Academic Engagement in Public Policy
• The Iterative Innovation Process
• Evaluating Social Programs
• Becoming a More Equitable Educator: Mindsets and Practices
• Supply Chain Analytics
• Supply Chain Fundamentals
• Policy for Science, Technology and Innovation