Domnule ambasador, în contextul elaborării noilor planuri-cadru pentru liceu, anumite voci din spațiul media au solicitat reducerea numărului de ore alocat unor discipline fundamentale din spectrul ,,umanioarelor", între care istoria și geografia. Cum vedeți dumneavoastră această propunere?
Văd foarte critic amputarea profilului umanist. Disciplinele din acest spectru reprezintă baza cognitivă a educației istorice, filosofice, morale, civice și estetice, așadar temelia procesului de „umanizare” a fiecărei persoane educate. Accentul excesiv pe domenii tehnice pare în ton cu epoca, dar perpetuează de fapt mitul comunist al inginerului, ca scop al societății totalitare. E un mit „prometeic” de origine stalinistă. Ideal ar fi să echilibrăm cele două registre – științe tari/științe umane. În statele occidentale, istoria și geografia se predau adesea împreună, pentru că se luminează reciproc și sunt coextensive, precum timpul și spațiul.„Nu putem lăsa totul pe seama învățământului public”
În aceeași logică, auzim părinți care se întreabă care mai este utilitatea predării limbii latine în școli. Care este poziția dumneavoastră cu privire la predarea limbii latine în școli? Cum ar putea oamenii din educație să explice cetățenilor utilitatea predării limbii latine în școli?
Familiarizarea cu latina e una dintre cheile de acces către civilizația europeană. Firește că nu-i poți pretinde unui elev oarecare să citească în original marile texte ale literaturii latine, de la Virgiliu, Cicero și Seneca, până la Tacitus și Augustin, însă o minimă inițiere filologică ține de bagajul oricărui om cultivat. Latina a fost... „lingua franca” a Europei cultivate, din primele secole creștine, până în secolul XVIII. A avut deci o carieră mult mai îndelungată decât franceza sau engleza.
Există denumiri latinești într-o varietate de științe naturale. Sistemele noastre juridice derivă din dreptul roman. E trist să vezi că mulți tineri nu pot traduce o simplă locuțiune latină, sau o citează greșit, mai ales că vorbim o limbă romanică, moștenită prin colonizarea Daciei între domnia împăratului Traian și retragerea aureliană. În chimia României moderne intră și aportul Școlii Ardelene, ai cărei corifei studiaseră în universitățile Romei pontificale. Prin urmare, avem destule argumente. Ne mai lipsește capul limpede al unor pedagogi competenți...
Din ce în ce mai puțini tineri se simt atrași de alegerea unei rute profesionale care să înceapă prin studiul limbilor clasice, a istoriei, a filosofiei. Acest lucru mi s-a confirmat atunci când eu însămi am fost admisă la universitate și am descoperit că noi, studenții la istorie, eram minoritari (puțin peste 30 în toată universitatea), iar cei de la filosofie - chiar și mai puțini. Ce ar trebui să facă decidenții, dar și oamenii de cultură, pentru a ajunge mai bine la tineri?
Evident că ar trebui să încurajăm studiile clasice, istoria și filosofia – pentru a pricepe cine suntem, de unde venim, cu ce instrumente gândim, ce referințe ne populează imaginarul colectiv. Lipsa acestei pregătiri în „artele liberale” ne conduce spre o societate care se exprimă defectuos, raționează incorect și e incapabilă de o cultură a dialogului.