Revista presei – 18 decembrie 2020

Sub deviza „Demnitate, Democrație, Determinare”, primul oraș liber de comunism din România marchează în această perioadă 31 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989.

Programul anunțat de primărie este destul de încărcat, chiar și în pandemie de coronavirus. Majoritatea evenimentelor sunt puse la cale de asociațiile de revoluționari din oraș. Vor fi lansări de carte, expoziții, slujbe, dar și nelipsitul plen festiv.

Programul transmis de PMT:

Vineri, 18 decembrie:

• 18 – Catedrala Mitropolitană/ depunere de candele

Duminică, 20 decembrie:

• 12 – Declanșarea sirenei pentru a marca dobândirea de către Timișoara a statutului de oraș liber de comunism
• 15 – Deschiderea expoziției „31 de ani de la Revoluția Română”/ Bastion Theresia, corp D
• 17 – Lansarea blogului „Revoluția de la Timișoara – după 30 ani” și a cărților editate „Timișoara – 30 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989”, ediția a II-a revăzută și adăugită, coordonatori: Marcel Tolcea și Bercia Valer, „Introducerea în manualele de istorie a unui capitol care să trateze Revoluția Română în complexitatea ei”, Societatea Timișoara, coordonator: Bercia Valer și Regea Cătălin Bastion Theresia, corp D (fără accesul publicului)

Luni, 21 decembrie:

• 13 – Expoziție simpozion în memoria eroilor din Revoluția Română din Decembrie 1989, carte – album „Întâlnirea cu îngerul”/ Bastion Theresia, corp D

Marți, 22 decembrie:

• Pomenirea eroilor martiri ai Revoluției Române în toate bisericile din Episcopia Timișoarei

Organizatorii sunt, în colaborare cu Biroul Organizare Evenimente al Casei de Cultură din Timișoara: Fundația Națională a Revoluției din Decembrie 1989 * A.L.T.A.R. – 1989 * Asociația „17 Decembrie a Răniților și Familiilor Îndoliate în Revoluția din Decembrie 1989” * Asociația „Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989” * Frontul Democratic Român * Asociația Revoluționară „Frăție, Egalitate, Colaborare, Cooperare” * Asociația „Victoria” a Luptătorilor în Revoluția din Timișoara * Forumul Revoluției din Decembrie 1989 * Asociația „Revoluția 1989 Timișoara” * Asociația pentru Recunoașterea Meritului Revoluționarilor * Asociația „16 Decembrie 1989” * Asociația Luptătorilor din Revoluția Anticomunistă 16-22 decembrie 1989. Finanțator: Primăria Municipiului Timișoara.

Premierul interimar și ministrul Apărării Naționale, Nicolae Ionel Ciucă, a cerut iertare familiilor celor uciși la Revoluția din 1989 pentru „greșelile, erorile sau abuzurile” comise de militari în timpul tragicelor evenimente care au dus la căderea comunismului în România și în urma cărora au murit 1165 de persoane fără ca Justiția să găsească până în prezent vreun vinovat.

„Pentru greșelile, erorile sau abuzurile săvârșite de unii dintre angajații Ministerului Apărării Naționale în desfășurarea acelor evenimente, dincolo de răspunderile care au fost sau vor fi stabilite de instanțele judecătorești, este o datorie morală ca noi, cei de acum, să cerem iertare familiilor rămase în suferință în Decembrie 1989 și să îi asigurăm pe toți cei de astăzi și, mai ales, pe cei care vin după noi, că vom face tot ce se va putea pentru ca asemenea situații să nu se mai repete vreodată în istoria României”, a declarat Ciucă într-un mesaj publicat cu ocazia împlinirii a 31 de ani de la declanșarea Revoluției române din decembrie 1989.

Ministrul Apărării a precizat că, după 31 de ani, „sunt încă răni deschise, lacrimi neuscate, suferințe nealinate”.

„În numele celor peste 1.000 de oameni căzuți din sete de libertate, dintre care peste un sfert au fost militari și salariați civili din Ministerul Apărării Naționale, avem datoria morală de a aduce lumina în toate ungherele umbrite sau întunecate care mai există în legătură cu evenimentele de atunci”, a spus premierul interimar, Nicolae Ciucă, care a adăugat că „ pentru a putea ierta, pentru a ne putea împăca noi înșine cu istoria noastră, avem datoria de a căuta adevărul și de a-l prezenta așa cum a fost.

Elevii cu deficiențe de auz și din spectrul autist de la Centrul pentru Educație Incluzivă „Constantin Pufan” din Timișoara au primit în dar o pictură murală. co(art) este un proiect al Asociației Banat IT prin intermediul căruia doi artiști au pictat pereții exteriori ai școlii. Din cauza pandemiei, copiii nu au putut să le stea alături artiștilor în timpul lucrării, așa cum era planificat inițial. Însă s-au bucurat să vadă cum în fiecare zi se schimbă pereții școlii, bucată cu bucată. Pentru prima dată, stă scris cuvântul „școală” cu dactileme (semne efectuate cu ajutorul degetelor).

Pentru copiii surzi, scrisul este precum o limbă străină, ei gândesc intuitiv, prin imagini. De mai bine de două luni, pe pereții Centrului pentru Educație Incluzivă „Constantin Pufan” din Timișoara, stă scris cuvântul „școală” cu dactileme. Profesorii spuneau că ar fi fost frumos să fie pe școală deja de acum 20 de ani, când învățau aici 120 de copii surzi. Nu se nasc mai puțini copii surzi astăzi, doar că unii părinți aleg să-i integreze în învățământul de masă.

Copii, părinți și profesori, cu toții s-au bucurat de culoarea pe care a căpătat-o școala. Și culoarea exterioară se reflectă și în starea lor, cred pedagogii Centrului. „Copiii văd, și, în timp, spun.”

Elevii și profesorii. Să fie pe picioarele lor, înainte să știe teorema lui Pitagora

Pentru cei 115 copii de la Centrul „Constantin Pufan” din Timișoara, arta înseamnă comunicare. Centrul colaborează cu VivArt, o asociație care oferă copiilor terapie prin muzică și prin artă, unde se împrietenesc cu acuarelele, cu lutul și nisipul kinetic. Testul texturilor într-un cadru informal, în care palpabilitatea este desfășurată fără să țină cont de spațiu sau curățenie, este un exercițiu bun.

Ei își exteriorizează astfel emoțiile, așa încât terapia ajută în comunicarea cu tutorii. În plus, copilul se și relaxează în timpul procesului.

Pedagogii spun, că în general, surzii și autiștii au veleități artistice. Învățarea deprinderii unei vieți independente este o prioritate pentru profesorii Centrului, înainte să știe teorema lui Pitagora. Profesorii au confirmat că nu este mit faptul că oamenii cu deficiențe de auz au alte simțuri mai ascuțite: atenția distributivă, privire periferică, „ochi mai buni ai minții și ai sufletului”.

Din păcate, incluziunea socială are drum lung, până să adapteze meserii și programe la necesitățile reale ale acestor oameni. De exemplu, am aflat că după 19 ani de meserie, un om surd cu îndeletniciri de tâmplar a trebuit să-și întrerupă permanent profesia, pentru că Uniunea Europeană a schimbat medicina muncii. Tâmplarul simțea vibrația aparatelor de muncă, la un nivel asemănător cu al oamenilor care aud, dar acum nu își mai poate exercita profesia.

Salvaţi Copiii România lansează o campanie manifest, al cărei element central îl reprezintă o expoziţie de fotografie la Muzeul Naţional de Artă despre copii vulnerabili care au abandonat şcoala, pentru a determina autorităţile să redeschidă şcolile în ianuarie 2021.

Potrivit unui comunicat al acestei organizaţii transmis, miercuri, AGERPRES, 30 de copii sunt incluşi în campania manifest “Ajută-ne să nu-i lăsăm să devină #CopiiPierduti”. Expoziţia de fotografie de la Muzeul Naţional de Artă poate fi vizitată de miercuri până pe 10 ianuarie 2021.

“Campania se adresează în special autorităţilor, pentru a le determina să redeschidă şcolile în luna ianuarie 2021, în siguranţă pentru copii şi personalul didactic şi nedidactic, să asigure astfel accesul la educaţie pentru cei mai vulnerabili dintre copiii care trăiesc în condiţii de sărăcie şi izolare socială şi se află în pragul abandonului şcolar şi să trateze cu adevărat educaţia ca prioritate naţională”, arată sursa citată.

Potrivit organizaţiei, lipsa educaţiei menţine copiii “captivi” în sărăcie şi ciclul intergeneraţional al excluziunii sociale.

“Acesta este adevărul indezirabil pe care cei 278.000 de tineri între 18 şi 25 de ani fără studii elementare finalizate îl trăiesc astăzi. La această situaţie generală de excluziune socială prin sărăcie s-a adăugat gestionarea defectuoasă şi non-empatică faţă de copiii vulnerabili ai sistemul educaţional în timpul pandemiei de COVID-19, ceea ce a condus inevitabil la fenomenul de excluziune educaţională, prin privarea accesului la educaţia online pentru 1.000.000 de copii care reprezintă aproape două treimi dintre copiii de vârstă şcolară ce vor constitui în curând generaţia viitorilor adulţi într-un viitor nesigur al acestei lumi”, menţionează Salvaţi Copiii.

Potrivit acesteia, neparticiparea unui număr atât de mare de copii (40% din întreaga populaţie şcolară) constituie “o criză fără precedent în educaţie, efect direct şi excluziv al deciziilor politice”.

Irina Margareta Nistor, critic de film, 63 de ani

Sărbătorile de atunci aveau alt farmec, pentru că trăiam în bula noastră, cum am spune acum, într-o lume paralelă, eram o casă plină, cu părinții și bunicii mei, ascultând mesajul interzis al Majestății Sale Regele Mihai, la Radio Europa Liberă. Mai ales pentru că erau fructul oprit, teoretic abia de Anul Nou aveai voie să spui că ți-ai făcut bradul! În plus era misterul lui Moș Crăciun (în care cred în continuare, că altfel n-ar mai veni! ). Până să înceapă școala eram trimisă la vecini, să-i colind de Ajun, până primeau un telefon, la un moment dat, că mă pot întoarce acasă și să găsesc totul gata aranjat și cadourile deja personalizate). Nu mă întâlneam cu Moșul. Și așa sporeau de fapt magia și curiozitatea. Știam că există și un Moș Gerilă, care aducea niște cadouri neutre și care venea, când devenisem deja adult și lucram la TVR, la Sala Radio, unde se dădeau niște desene animate, pe care le dublam pentru copiii angajaților și primeam și eu o pungă, precum ei, unde era mult așteptata portocală, a cărei coajă o rădea bunica în cozonac sau în plăcinta cu brânză dulce și stafide de după Anul Nou, când veneau finii la nași cu portocale, teoretic, dacă găseau!

Și să nu uit sorcovitul și înainte și după ’89. Extrem de important. Nu-l ratați! Acum o să se facă pe zoom, probabil. Cu banii direct în cont! N-aș spune că aveam griji nici atunci și nici acum. De Sărbători trebuie doar să te bucuri. Și nu să te panichezi sau să te deprimi. Să fii fericit pentru fiecare luminiță de pe stradă sau din pomul împodobit acasă.

Firește se merge mult mai mult la biserică și mai des acum! În România interbelică doar de Paște se ducea multă lume la Înviere, ceea ce s-a păstrat, parțial, în vremea comunismului, deși slujbele erau bruiate cu tranzistoare puse la maximum, iar Televiziunea făcea concurență serioasă, fiind singura noapte când era program până dimineață, ca tinerii să rămână acasă. După ’89, de Sfintele Sărbători preoții vin acasă mai ales de Bobotează. În privința superstițiilor chiar nu știu, nici înainte, nici după. Sau poate cel mult de Sfântul Nicolae când, pe lângă încălțări, (culmea, acum mi-am dat seama că Nea Nicu era cizmar, deci nume relativ predestinat, că ne-a și „încălțat” cu 24 de ani de interdicții și neajunsuri ) dulciuri și cărți, venea și cu o nuia de alun, la noi în familie, chiar tăiată din curte, din cel pus în ziua în care m-am născut și dată cu argintiu.

Filme: TVR, unica televiziune dădea invariabil „Stan și Bran” și programe, în special de Anul Nou. Revelioanele (coordonate de Tudor Vornicu și Octavian Sava), cu ceva scheciuri care mai scăpau, oarecum, de cenzură, cu actori și textieri senzaționali. Vedete: Toma, Dem, Anda, Stela, Tamara, Amza… Erau mai îndrăgiți ca rudele apropiate.