Revista presei – 13 iulie 2022

Ministrul Educației a prezentat azi în cadrul unei conferințe de presă noile legi ale Educației, una pentru învățământul preuniversitar și una pentru cel superior, care ar trebui să intre în vigoare din septembrie 2023, anunță ministrul Sorin Cîmpeanu.

• Cele două legi ale Educației vor fi de mâine lansate în dezbatere publică, timp de 35 de zile până în data de 17 august. Apoi vor fi ajustate în funcție de propuneri, aprobate în Guvern și trimise în Parlament pentru a parcurge procesul legislativ. În această perioadă “așteptăm opinii din partea tuturor celor interesați”, spune Sorin Cîmpeanu

Câteva dintre cele 41 de propuneri ale Ministerului pentru legea învățământului superior, prezentate de ministrul Educației în cadrul conferinței de presă:

“Această lege pleacă de la definirea valorilor care trebuie identificate pentru educația în România la nivel de sistem, individ și la nivel de conținuturi predate în învățământul superior,” a subliniat Cîmpeanu.

1. Se introduc reglementări prin care se oferă instituțiilor de învățământ superior posibilitatea preluării posibilitatea preluării prin absorbție a institutelor de cercetare. Este modul prin care această lege susține legătura dintre învățământ superior și cercetare

2. Planurile de învățământ pentru toate programele de studii universitare licență master doctorat organizate în universitățile românești vor conține cursuri de etică și integritate academică. Aceasta va fi o obligație legală începând cu nivelul de licență. Am introdus reglementări explicite cu privire la acreditarea programelor de studii acreditate joint degree.

3. Avem prevederi pentru responsabilizarea universităților cu privire la efectuarea stagiului de practică. Astfel prin proiectul de lege universitățile au obligația de a asigura un minim de 50 % din locurile de practică necesară din care cel puțin 75 % înafara universităților.

4. Este prevăzută motivarea acelor universități care vor dori să susțină pentru prima oară programe de învățământ dual prin creșterea finanțării cu 30% per student în comparație cu finanțarea per același student din același domeniu în sistem clasic. Deci pentru a încuraja învățământul dual avem o creștere a finanțării de 30 la sută per student. Accentul pe legatura dintre universități și mediul socio-economic este mai puternic.

5. Este clarificată înființarea și organizare a programelor de studii universitare costul cu dublă specializare asta fără parcurgerea procedurii lor de acreditare cu încadrarea în capacitatea de școlarizare aprobată pentru cele două specializări care se pun laolaltă și care sunt deja acreditate. “Nu mai este necesară parcurgerea procesului de acreditare dacă unești chimie chimie cu fizică și dacă universitatea are ambele specializări acreditate”, explică ministrul Educației.

6. Creșterea duratei de studii universitare de doctorat de la trei la patru ani

7. Se reglementează și posibilitatea de a se comasa doi ani de studii la solicitarea doctorandului cu avizul conducătorului.

8. Există posibilitatea în această lege de a plăti activitățile didactice desfășurate de către studenții doctoranzi în limita unei norme de asistent universitar.

9. Este reglementat numărul de studenți doctoranzi care pot fi îndrumați simultan de către un conducător de doctorat.

10. Este reglementată modalitatea de obtinere a atestatului de abilitare la propunerea institutiei de invatamant superior.

11. Este reglementată modalitatea de acordarea titlului de doctor de către universități. Odată cu intrarea în vigoare a acestei legi universitățile vor fi cele care după ce asigură admiterea pregătirea susținerea examenelor referatelor tezei de doctorat vor da și diploma de doctor și vor răspunde pentru conformitate a procesului.

12. Înființarea unui registru unic național integrat al diplomelor și actelor de studii RUNIDAS. Acest sistem integrat va fi gestionat de Ministerul Educației prin UEFISCDI. Se înființează pentru gestiune integrata tuturor diplomelor eliberate de unitățile de învățământ de instituțiile de învățământ superior a registrelor matricole de la nivelul unităților de învățământ și Academiei Române și va cuprinde date și informații existențe în momentul de față în Registrul matricol unic precum și toate actele de studii obținute de elevi studenți sau doctoranzi cursanți începând cu finalizarea învățământului liceal. Interoperativitatea registrului matricol unic cu alte baze de date electronice atât ale instituțiilor de învățământ de stat și particulare cât si a altor instituții publice. Sunt și un instrument de prevenție a fraudelor.

13. Se alocă locuri pentru persoane cu dizabilități la învățământul de stat.

14. Reglementarea duratei mandatului de rector la cinci ani coroborat cu interdicția de a nu putea ocupa funcția de rector la aceeași instituție de învățământ superior pentru număr nelimitat de mandate. Limita cu privire la numărul de mandate va fi stabilită pe baza autonomiei universitare de către fiecare universitate.

15. Program național de reducere a abandonului universitar cu finanțare de la bugetul de stat

16. Programul național dedicat internaționalizării activității universităților românești – study in Romania cu finanțare de la bugetul de stat.

17. „Se introduce pentru prima oară învățământul dual în sistemul universitar, ca formă de învățământ, în care responsabilitățile cu privire la desfășurarea activităților de învățare, predare, evaluare sunt partajate între instituția de învățământ superior și agentul economic,” precizează ministrul.

L-am cunoscut pe Cristian Măcelaru într-un context nou și surprinzător pentru mine: vibrantul festival de muzică nouă, Cabrillo, la ediția din 2018. În vecinătatea plajelor californiene din Santa Cruz, instrumentiști de top se asamblau într-o orchestră versatilă, condusă de un carismatic tânăr dirijor, care știa nu doar să alcătuiască programe neconvenționale și atractive, dar și să comunice cu publicul din sala de concert și în afara sa. Am admirat (ca muzicolog) modul inteligent, simplu și fascinant totodată, în care Cristian Măcelaru prezenta partituri, artiști, concepte ale muzicii contemporane.

L-am regăsit pe scene românești, la pupitrul unor orchestre inegale ca valoare, dar care răspundeau imediat manierei desăvârșit de competente cu care li se adresa dirijorul. L-am văzut apoi alături de Orchestre Nationale de France, în Festivalul George Enescu din București și de Westdeutscher Rundfunk, la Köln: în ambele situații se afla (și continuă să o facă) în fața unor ansambluri strălucite, cu care poate modela partituri dificile și își poate pune o amprentă inconfundabilă asupra repertoriului tradițional sau primelor audiții.

Știu că nu a ezitat să se implice în proiecte noi, lansate de tineri la Timișoara, în orașul său natal – bunăoară Romanian Chamber Orchestra –, mai știu cum a ghidat Orchestra Națională de Tineret printr-un turneu în SUA. Răspunde de câte ori poate solicitărilor venite din viața muzicală românească, fără ostentație, ci cu sentimentul că aparține acestor locuri și că le poate oferi ceva în schimb. Este în esență un intermediar ideal între noi și restul lumii: face acolo cunoscuți interpreți și compozitori români, pe de altă parte imprimă un suflu nou programelor românești de concert: mi-aduc aminte de magistralul Mandarin miraculos de Bartók dirijat la Ateneu în urmă cu câțiva ani, și aștept cu nerăbdare surprizele din programul viitoarei ediții a Festivalului Enescu, al cărui nou director artistic este.

Asemenea exemple (o sumară selecție, de altminteri) sunt grăitoare pentru generozitatea muzicianului și pentru conduita sa, în general. Dacă veți sta de vorbă în particular cu Cristian Măcelaru (și ar face asta cu oricare dintre noi, doar dacă ar avea timp), subiectul care va reveni indiferent de volutele conversației, cu obstinație și cu pasiune, este muzica. Vom ajunge inevitabil la o discuție despre tempo-uri, despre structuri, armonii sau timbre, despre pasaje anumite, ghidați de curiozitatea permanentă a muzicianului. E neobosit în a descoperi zone pe care nu le cunoaște, găsește frumusețea în orice muzică, veche sau nouă. În fine, imaginea mea despre Cristian Măcelaru nu poate fi separată de soția și cei doi copii – Cheryl, Maria și Benny. Neobișnuita sa energie și enormele activități pe care le desfășoară în perpetuă mișcare sunt învăluite și îngrijite de o excepțională familie (căreia desigur că se alătură aceea numeroasă, timișoreană). Echilibrul este astfel asigurat și am senzația că premiile și onorurile nu-i vor afecta modestia și nici țelul călăuzitor: acela de a ne transmite tuturor felul în care înțelege el muzica. Dacă în românește traducem – când ne referim la muzică – și interpretation, și performance prin unicul cuvânt interpretare, Cristian Măcelaru îngemănează cu siguranță ambele sensuri, pentru că la el performanța este mereu prezentă.

De ce am evocat premii și onoruri? Pentru că am asistat pe 25 mai la ceremonia de acordare a titlului de Doctor honoris causa artis al Universității de Vest din Timișoara dirijorului Cristian Măcelaru. Cel mai impresionant a fost să privesc emoția mamei muzicianului, aflată în primul rând al sălii. Cu siguranță, la fel au simțit cei de pe scenă, aflați alături de mine, membrii comisiei de Laudatio: rectorul universității, Marilen Pirtea; președintele senatului universitar, Anton Trăilescu; decana facultății de muzică și teatru, Violeta Zonte; violonistul Alexandru Tomescu și impresarul Rupert Chandler. Publicul a auzit cuvinte onorabile și onorante, rostite cu căldură. Nu a avut însă prilejul să asculte un discurs pregătit de invitatul britanic, de două decenii reprezentant al unei mari agenții de impresariat (Askonas Holt), care colaborează cu muzicianul român din 2014 și care mi-a dat permisiunea să reproduc pasaje din textul său inedit:

Aș dori să subliniez faptul că funcția mea, în calitate de manager, este în mare măsură rolul de consilier, mediator, negociator, susținător, apărător și, într-adevăr, îndrăznesc să spun prieten, dar în toate acestea nu trebuie să subestimăm niciodată faptul fundamental că tot meritul pentru succesul lui Cristian se datorează în întregime talentului și capacității sale de dirijor și lider.

Rupert Chandler a pregătit și a fost martor la debuturile lui Cristian Măcelaru în fața unor prestigioase orchestre europene, toate solicitându-i impresarului revenirea dirijorului la pupitrul lor, dat fiind că acesta știe (ca puțini alții) să câștige încrederea unui colectiv de muzicieni. Dacă ne întrebăm care ar fi rețeta, găsim câteva ingrediente: un studiu îndelungat, asiduu și profunzimea de a înțelege și comunica partitura, precum și o tehnică dirijorală „imaculată”.

Încă de la începutul colaborării noastre, un element fundamental al strategiei a constat în necesitatea de a găsi o orchestră permanentă pe care Cristian să o conducă: așa cum un violonist incredibil de talentat are nevoie de un instrument de calitate pe care să cânte, la fel și un dirijor de talia lui Cristian are nevoie de o orchestră de calitate.

S-a întâmplat cu orchestra WDR din Köln, apoi cu ONF la Paris, în ambele locuri Măcelaru fiind votat unanim de membrii orchestrei (ca dirijor principal, respectiv director muzical), ajungând astfel să dețină o poziție unică prin angajamentul său concomitent la două ansambluri de vârf ale Europei.

Nu pot continua fără să mă refer la extraordinarul simț al timpului și al locului pe care Cristian îl are în raport cu arta pe care o susține, o produce, o validează și o promovează. Este rar să întâlnești un artist care să aibă un sentiment atât de profund al propriei poziții în raport cu semnificația lumii din jurul său. (…) În multe privințe, activitatea sa ca director muzical și dirijor al Festivalului de Muzică Cabrillo reprezintă chintesența travaliului său. Este curator pentru noi comenzi de muzici, muzicienii din orchestră vin să cânte pentru că ei cred în proiect, compozitorii sunt cu toții prezenți și descriu viziunea lor asupra lucrărilor pe care le-au compus, iar Cristian le dă viață.

Iată perspectiva impresarului, pentru noi ceva mai puțin obișnuită, dat fiind că vine din experiența unei meserii care nu a luat încă avânt pe scena românească, și fără de care artiștii nu s-ar putea descurca în hățișul vieții muzicale internaționale. Probabil că nu e uzual ca un impresar să-și elogieze astfel „clientul” (altele sunt mecanismele prin care îl promovează profesionist), și tocmai de aceea m-a interesat un asemenea punct de vedere. Era evident de altminteri (din manuscrisul pe care mi l-a înmânat Rupert Chandler la solicitarea mea spontană, după ce pierduse ocazia să-l citească în public) că vorbește despre un prieten și nu despre partenerul de afaceri.

Au început pregătirile pentru anul viitor, când Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană. Muzeul Național de Artă, aflat în subordinea Consiliului Județean Timiș, va prezenta cea mai importantă retrospectivă Victor Brauner din Europa de Est. Vor fi expuse picturi, desene, sculpturi și obiecte reprezentative realizate de artist atât în țară cât și la Paris. Multe dintre acestea vor fi expuse pentru prima dată în România.

Timișorenii și turiștii care vor ajunge în 2023 la Timișoara vor avea ocazia să vadă, la Muzeul Național de Artă din Piața Unirii, 40 de lucrări semnate de Victor Brauner. Acestea vor fi împrumutate din prestigioasa colecție a Centrului Pompidou alături de lucrări din colecțiile muzeelor: Saint-Étienne Métropole (MAMC+), Musée Cantini Marseilles, din alte muzee din România și colecții private din țară și străinătate.

În total, evenimentul va reuni peste 80 de opere prin extinderea parteneriatului dintre Fundația Art Encounters și Muzeul Național de Artă Modernă din Paris/Centre Pompidou și grație sprijinului Institutului Francez din Timișoara.

Expoziția de la Timișoara va beneficia de un catalog conceput de Camille Morando și publicat grație lui Christian Derveloy prin Arta Grafică în colaborare cu Fundația Art Encounters.

Victor Brauner s-a născut la Piatra Neamț și s-a afirmat ca figură emblematică a avangardei bucureștene în anii 1920. După două șederi în Franța, între anii 1925-1926 și 1930-1935, Brauner se alătură în 1933 mișcării suprarealiste inițiate de André Breton, și în 1938 se mută definitiv la Paris.

Tot în 1938, artistul pierde un ochi și devine, pentru mișcarea suprarealistă, „pictorul vizionar”, capabil de premoniții.

Expoziția retrospectivă de la Muzeul Național de Artă din Timișoara își propune să îi aducă un omagiu lui Victor Brauner .

„Victor Brauner este un artist deosebit în istoria artei cu o operă originală, complexă, erudită, plină de umor și inventivitate, hrănită de originile sale românești, de ezoterisme din cele mai secrete, de arta parietală și de arta primitivă”, a precizat Camille Morando, curatoarea expoziției-eveniment.

Demersul este susţinut de Consiliul Judeţean Timiş, care alocă banii necesari, şi este organizat de Muzeul Naţional de Artă Timişoara şi Fundaţia Art Encounters, în parteneriat cu Institutul Francez din România, filiala Timișoara, cu sprijinul Comité Brauner și Fondation du Judaïsme Français.

Facultatea de Arhitectură și Urbanism a Universității Politehnica Timișoara a organizat luni după-amiază ultimul eveniment de multiplicare al parteneriatului strategic internațional Erasmus+ Triplex Confinium (https://triplex-confinium.eu/), în cadrul căruia a avut loc vernisajul expoziției proiectelor rezultate din competiția internațională Think Brick (https://triplex-confinium.eu/competition/), au fost prezentate etapele și realizările din cadrul proiectului, lansarea unei cărți coordonate de Cristian Blidaru, decanul FAUT, și Oana Simionescu, dar și perspectivele de colaborare viitoare, printre care înființarea unui masterat Erasmus Mundus.

Proiectele realizate urmează să fie expuse, la sfârșitul acestei luni, la Veneția. Triplex Confinium este primul parteneriat strategic dintre școlile de arhitectură din și din jurul euroregiunii DKMT: Timișoara, Novi Sad, Debrecen, București, Budapesta, Cluj-Napoca (sociologie), Sofia (geografie). Universitatea Politehnica Timișoara a asigurat coordonarea programului. În cei doi ani de derulare a parteneriatului, activitățile implementate a adus împreună peste 30 de profesori și toți atâția studenți ai celor șapte școli partenere.

Cu prilejul acestei întâlniri, au fost prezentate rezultatele celor două școli de vară, desfășurate în Jimbolia (2021) și Kikinda (2022), acțiuni prin intermediul cărora partenerii Triplex Confinium au testat noi metode de învățare și mapare ale unor situri problematice din orașele de rang terțiar ale regiunii DKMT. Concursul Think Brick, organizat cu sprijinul Wienerberger România și rezultat din suma acestor experiențe de învățare, s-a adresat studenților și tinerilor arhitecți din cele trei țări partenere, România, Serbia și Ungaria. Tema de concurs a propus ca sit strategic zona carierelor de lut aparținând  fostei fabrici Ceramica/Bohn. Cele 21 de proiecte predate surprind o paletă complexă de abordări și soluții, ce pun într-o reală  dezbatere viitoarele strategii de dezvoltare a acestui important sit al Jimboliei.

Juriul internațional a apreciat că „Triplex Confinium este un program educațional inovator și luminos și un mare pas înainte pentru Jimbolia. Are capacitatea de a evidenția unele aspecte istorice ale orașului, de a le arăta valoarea și, astfel, de a oferi o altă perspectivă asupra viitorului. Proiectul are ca scop nu doar convertirea complexului de lacuri antropice din Jimbolia, ci și îndeamnă populația locală să conștientizeze potențialul acestei zone. Propune activități locale, dar și parteneriate internaționale transfrontaliere între România, Serbia și Ungaria. Două elemente sunt esențiale. Prima este conservarea și dezvoltarea extrem de atentă a sitului. Este o moștenire prețioasă, dar și foarte fragilă, care a suferit deja pierderi semnificative (în principal în ceea ce privește clădirile industriale) și care ar putea fi ușor distrusă prin interese pe termen scurt, comerciale și orice alte intervenții de amploare. S-a întâmplat și, din păcate, încă se întâmplă în toate cele trei țări din regiune. Ca zonă de importanță deosebită, ar trebui protejată, inclusiv prin reglementări și programe speciale – are nevoie de îngrijire și creativitate sensibilă. Al doilea este continuarea și dezvoltarea cooperării dintre mediul academic, organizatori, administrația orașului și societatea civilă.”

Examenul de Bacalaureat va avea o probă scrisă de evaluarea competenţelor la disciplinele cuprinse în trunchiul comun pentru elevii de la toate profilurile, două probe de evaluare a competenţelor lingvistice la două limbi de circulaţie internaţională, o probă de evaluare a competenţelor digitale şi o probă scrisă, facultativă, specifică profilului sau specializării, la alegerea candidatului, a declarat marţi ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu.

„Examenul de Bacalaureat este prevăzut a avea următoarele probe. O singură probă scrisă de evaluarea competenţelor la disciplinele cuprinse în trunchiul comun. Este o probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările. Această probă constă în evaluarea competenţelor generale formate pe parcursul ciclului liceal la Limba şi literatura română, la Matematică, Ştiinţe, Istoria şi Geografia României şi ştiinţe socio-umane. (...) Două probe de evaluare a competenţelor lingvistice la două limbi de circulaţie internaţională. (...) Vor fi verificate de asemenea competenţele de bază echivalente nivelului B1, dacă doriţi”, a afirmat ministrul, la o conferinţă de presă.

El a spus că elevii care promovează pe parcursul învăţământului preuniversitar examene cu recunoaştere internaţională pentru certificarea competenţelor lingvistice în limbi străine au dreptul al recunoaşterea şi echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene.

Potrivit ministrului, o altă probă va evalua competenţele digitale.

„Examenul naţional de Bacalaureat se consideră promovat de către absolvenţii învăţământului secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au susţinut proba de evaluare a competenţelor lingvistice la două limbi de circulaţie internaţională şi proba de evaluare a competenţelor digitale şi au obţinut cel puţin nivelul "independent"; au susţinut proba scrisă de evaluare a competenţelor la disciplinele cuprinse în trunchiul comun şi au obţinut cel puţin nota 6; au susţinut probă scrisă la Limba şi literatura maternă şi au obţinut cel puţin nota 6. Absolvenţii care au susţinut proba de de evaluare a competenţelor lingvistice şi proba de evaluare a competenţelor digitale li se eliberează certificate care atestă nivelul de competenţă lingvistică, respectiv nivelul de competenţă digitală. Eliberarea acestor certificate nu este condiţionată de promovarea probelor scrise şi practice. Proba scrisă, facultativă, specifică profilului sau specializării nu condiţionează promovarea examenului de Bacalaureat”, susţine ministrul.

Probele scrise facultative, specifice profilului sau specializării, la alegerea candidatului, sunt:

• pentru profilul real, specializarea matematică-informatică, din filiera teoretică, o probă scrisă din matematică şi informatică cu accent pe competenţele dezvoltate în cadrul acestei specializări;
• pentru profilul real, specializarea ştiinţele-naturii, din filiera teoretică, o probă scrisă din fizică, chimie şi biologie cu accent pe competenţele dezvoltate în cadrul acestei specializări;
• pentru profilul umanist, specializarea ştiinţe sociale, din filiera teoretică, o probă scrisă din istorie şi ştiinţe socio-umane, cu accent pe competenţele dezvoltate în cadrul acestei specializări;
• pentru profilul umanist, specializarea filologie, din filiera teoretică o probă scrisă din limba şi literatura română şi limba şi literatura unei limbi de circulaţie internaţională studiate, cu accent pe competenţele dezvoltate în cadrul acestei specializări;
• pentru filiera profesională, o probă scrisă specifică domeniului de pregătire;
• pentru filiera vocaţională, o probă specifică profilului sau specializării.

Acestea sunt o parte din propunerile din cele două legi ale Educației vor fi lansate în dezbatere publică de miercuri, timp de 35 de zile. Noile legi ale Educatiei, una pentru învățământul preuniversitar și una pentru cel superior ar trebui să intre în vigoare din septembrie 2023.

România, alături de Turcia și Slovacia, se numără printre cele mai costisitoare piețe din punct de vedere al angajatorilor din Europa, costul total per angajat la fiecare salariu net de 1000 euro implicând un plus de 75% în taxe și impozite, conform unei analize Accace.

Analiștii Accace, una dintre principalele companii de consultanță de afaceri și externalizare servicii din Europa Centrală și de Est, au calculat modul în care variază contribuțiile sociale și de sănătate, precum și impozitul pe venit, în cazul unui salariu net de 1000 euro, în 18 țări din Europa: Bosnia și Herțegovina (Federația Bosniei și Herțegovinei și Republica Srpska), Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Croația, Muntenegru, Macedonia de Nord, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Serbia, Turcia, Ungaria și Ucraina.

Pentru a avea o analiză eficientă și ușor de urmărit, specialiștii Accace au calculat cheltuielie pentru condițiile standard de angajare pe scenariul unui salariu net de 1000 euro, fără tichete de masă, fără copii, cu normă întreagă, excluzând toate beneficiile excepționale.

Potrivit analizei Accace, Turcia, Slovacia, Bosnia și Herțegovina, Estonia, Portugalia și Norvegia comportă cele mai mari taxe, impozite și contribuții sociale per angajat. Astfel, la fiecare salariu net de 1000 euro din Turcia, angajatorii vor plăti un plus de circa 800 euro, cei din România, Bosnia sau Estonia - peste 750 euro, iar cei din țări precum Portugalia și Norvegia – circa 700 euro.

Pe de altă parte, în Republica Srpska (Bosnia și Herțegovina) nu există contribuții de asigurări sociale ale angajatorului.

Când vine vorba de impozitul pe venit, Turcia, Polonia și Estonia sunt țările cu cele mai mari valori per angajat. Companiile românești, pe de altă parte, achită un impozit pe venit de circa 10% din contravaloarea unui salariu net de 1000 euro.

Există și deduceri suplimentare, însă acestea se aplică doar în anumite țări. De exemplu, în Cipru există Fondul de coeziune, Fondul de disponibilizare și Fondul de formare industrială - toate fiind incluse în contribuțiile angajatorului. De asemenea, se poate aplica Fondul de vacanță, în funcție de angajator.

În Norvegia se aplică deducerea minimă standard (dobânda la împrumuturi), sau în Ucraina – taxa militară, care este considerată în continuare ca fiind temporală în conformitate cu legile în vigoare, însă în prezent nu există informații cu privire la momentul în care aceasta va fi anulată.

Pe de altă parte, costul real al unui angajat nu se rezumă doar la salariu și beneficii, conform Accace. Include de la recrutare, la impozite, asigurări, bonusuri de performanță, beneficii de pensionare sau la beneficii care țin de specificul țării și al industriei în care activează angajatorul.

Toate acestea sunt detalii prioritare pentru orice angajator care își construiește bugetul, fie că este vorba de un anteprenor pentru care controlul costurilor este esențial, sau o companie solidă, care are în vedere extinderea pe alte piețe.