„Într-o perioadă în care educația este presată să inoveze rapid – de la digitalizarea accelerată la integrarea inteligenței artificiale – un nou raport OECD transmite un mesaj aparent surprinzător: progresul real în educație nu vine neapărat din „următoarea mare revoluție tehnologică”, ci din rafinarea inteligentă a ceea ce profesorii fac deja în clasă”, subliniază rectorul Universității de Vest din Timișoara (UVT), prof.univ.dr. Marilen Gabriel Pirtea, apelând la concluziile raportului OECD publicat sub titlul „Unlocking High-Quality Teaching”.

Rectorul UVT completează: „Realizat pe baza unor studii empirice recente, raportul pleacă de la o constatare fermă, și anume aceea că nicio variabilă din interiorul școlii nu influențează mai puternic rezultatele elevilor decât calitatea predării. În loc să propună rețete miraculoase, documentul explorează în profunzime complexitatea actului didactic și arată că predarea este simultan știință, artă și măiestrie. Astfel, predarea este știință pentru că se sprijină pe dovezi empirice solide. Dar este și artă pentru că presupune intuiție, creativitate și capacitatea de a răspunde situațiilor imprevizibile din clasă. Și este măiestrie pentru că se rafinează în timp, prin reflecție, experiență și colaborare profesională. Profesorul nu aplică mecanic tehnici, ci ia decizii continue, adaptate elevilor, contextului și momentului.”

„Sunt propuse cinci mari direcții care definesc predarea de înaltă calitate. Prima direcție implică angajamentul cognitiv, adică elevii trebuie provocați să gândească profund, să rezolve probleme complexe și să reflecteze asupra propriei învățări. A doua direcție vizează calitatea conținutului disciplinar, în sensul că profesorul trebuie să ofere explicații clare, coerență conceptuală și conexiuni relevante între idei. A treia direcție privește dimensiunea socio-emoțională, în mod specific, relațiile pozitive, climatul de siguranță psihologică și dezvoltarea competențelor emoționale sunt cele care contează în facilitarea învățării. A patra direcție se referă la interacțiunea autentică în clasă manifestată prin întrebări de calitate, dialog și colaborare în actul de predare. A cincea direcție pune accent pe evaluarea formativă și feedback-ul continuu din partea profesorului pentru elev, ca mecanisme de reglare fină a învățării”, observă rectorul UVT.

„Raportul atrage atenția și asupra unei capcane frecvente, cum ar fi dezbaterile polarizate despre pedagogie – între tradițional versus progresist sau între direct versus centrat pe elev – simplifică excesiv realitatea. În practică, profesorii eficienți combină abordările pedagogice, alegând ce funcționează mai bine, în funcție de obiectiv, public-țintă și context”, completează profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea.

„În final, OECD transmite un mesaj clar pentru sistemele educaționale: nu este suficient să știm „ce funcționează”, ci trebuie să înțelegem cum funcționează predarea, în ce condiții și cu ce tip de sprijin instituțional. Calitatea predării nu este doar responsabilitatea profesorului, ci rezultatul unui ecosistem care oferă timp pentru reflecție, colaborare și dezvoltare profesională continuă. Într-o epocă obsedată de inovații spectaculoase și soluții „disruptive”, raportul OECD readuce educația la esențial –  contează ceea ce se întâmplă, zi de zi, între profesor și elev. Nu tehnologia în sine schimbă școala, nu reformele declarative și nici noile etichete pedagogice aduc schimbări semnificative, ci calitatea deciziilor luate de profesor în fiecare oră de curs în relația cu elevii sau studenții. Schimbarea reală nu vine dintr-un „salt spectaculos”, ci dintr-o acumulare de îmbunătățiri mici, bine gândite și susținute pe termen lung. Iar dacă vrem sisteme educaționale mai performante și mai echitabile, poate că nu trebuie să reinventăm școala, ci să investim, consecvent și lucid, în arta și știința predării. Pentru că, în cele din urmă, viitorul educației nu se decide în documente strategice, ci în clasă sau în sala de curs”, conchide rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea.