Sâmbătă, 16 noiembrie, un grup de 15 studenți teologi, sub coordonarea Pr. Conf. Univ. Dr. Alin Scridon și Pr. Lect. Univ. Dr. Daniel Enea, au făcut o deplasare cu scop didactic în Ungaria, la Budapesta și Gyula.
Plecarea (ora 6.30) a avut loc din curtea Facultății, de pe Oituz, după ce s-a oficiat rugăciunea de călătorie în Capelă. Sosirea la Budapesta a fost în jurul orei 10.00 (ora Ungariei), iar prima vizită – complexul de clădiri Emanuel Gojdu. Studenții au aflat că Fundația Emanuil Gojdu a fost instituită prin testamentul pe care Emanuil Gojdu l-a autentificat la Budapesta la 4 noiembrie 1869. Fundația oferea burse de studii românilor ortodocși din Transilvania, Banat și Ungaria. Conform Testamentului, din Reprezentanța Fundației făceau parte mitropolitul ortodox român al Ardealului și toți episcopii ortodocși români din Ungaria și Transilvania, alături de “încă trei bărbați civili”. Fundația Gojdu a acordat 4.455 de burse de studii și 928 de ajutoare financiare tinerilor români ortodocși din Ungaria, Transilvania și Banat, din 1871 până în 1919. Pe perioada celui de-Al Doilea Război Mondial s-a întrerupt activitatea, iar patrimoniul Fundației Gojdu a fost naționalizat de Guvernul comunist din Ungaria în 1952. Astfel, activitatea Fundației a fost întreruptă atât în România, cât și în Ungaria. În 1996, din inițiativa ierarhilor ortodocși din Mitropolia Ardealului și Mitropolia Banatului (instituțiile împuternicite să gestioneze activitatea și patrimoniul) și cu sprijinul Mitropolitului Antonie Plămădeală, Fundația Gojdu și-a reluat activitatea, având sediul la Sibiu, str. Nicolae Bălcescu nr. 36. Între 1998 și 2004 s-au purtat discuții între guvernul României și cel al Ungariei, încercându-se restituirea patrimoniului Fundației Gojdu.
Următoarea oprire a fost Muzeul Național Maghiar. Expozițiile permanente includ Însemnele Încoronării, Istoria Ungariei de la Sfântul Ștefan până în noul mileniu și Istoria Ungariei în secolul al XX-lea. Muzeul deține o relicvă de o valoare inestimabilă: mantia care se folosea în ceremoniile de încoronare a regilor maghiari. Pe ea se pot citi numele Sfântului Ștefan și a soției sale, Gizella. Această relicvă din anul 1031 a fost donată pentru bazilica Székesfehérvár. A fost făcută din mătase de Bizanț și brodată cu fire de aur. Din secolul XIII, aceasta a fost folosită la încoronarea regilor. Între aceste exponate, se pot vedea și lucrări ale românilor, spre exemplu frumoasele strane sculptate din lemn de la Catedrala din Cenad.
Pașii ne-au purtat spre Universitate, unde am vizitat Egyestemi Templo (Biserica Maicii Domnului a Universității), construită în stilul arhitectural baroc, fiind considerată cea mai frumoasă și cochetă biserică a orașului. A fost construită între anii 1725 -1742, pe ruinele unei foste moschei de ordinul călugăresc catolic al Paulinilor.
Ne-am deplasat spre Bazilica Sf. Ștefan. Studenții au fost cei care ne-au spus câteva informații despre construcție. Lucrările au început în anul 1851, urmând planurile arhitectului József Hild. După moartea acestuia, arhitectul Miklós Ybl a luat conducerea lucrărilor în 1867 și i-a dat bazilicii o cupolă neorenascentistă, după prăbușirea cupolei originale în 1868. Bazilica a fost inaugurată de împăratul Franz-Iosif. În 1938, sub papa Pius al XI-lea, cu ocazia împlinirii a 900 de ani de la moartea lui Ștefan, a primit demnitatea de Basilica Minor (în română bazilică minoră). Este cea mai mare biserică din acest oraș și a treia cea mai mare din Ungaria, după catedralele din Esztergom și Eger. Bazilica poartă hramul Sfântului Ștefan, primul rege și patronul spiritual al Ungariei, brațul său drept aflându-se într-o raclă din bazilică. Stilul arhitectonic este cel neoclasic, iar planul bazilicii este în formă de cruce greacă. Fațada este ancorată de două mari clopotnițe. Este de remarcat faptul că la construirea bazilicii s-a folosit marmură de Rușchița.
La întoarcere spre casă ne-am deplasat spre Gyula și la ceas de vecernie am poposit în Catedrala Sf. Nicolae a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria. Acum două secole, jertfa familiei lui Moise Nicoară și a credincioșilor din Gyula s-a concretizat prin edificarea acestei frumoase și mărețe catedrale cu Hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Catedrala Sânnicoară, cum este cunoscută ea, poartă în sine și cu sine memoria primelor lăcașuri de cult zidite din dragostea acestor români pentru Dumnezeu. Pe 21 octombrie anul acesta, românii ortodocși din Gyula, Ungaria, au sărbătorit 200 de ani de la construirea Catedralei Episcopale „Sf. Ier. Nicolae” din localitate și trei decenii de la sfințirea acesteia. Studenții au dat răspunsurile la strană, la Vecernia cu litie oficiată de PS Siluan și preoții catedralei. După slujbă ne-am putut bucura de binecuvântarea și cuvântul adânc duhovnicesc și cald al preasfinției sale la începutul postului Nașterii Domnului.
Cu ajutor lui Dumnezeu, am sosit cu bine aproape de miezul nopții la Timișoara, îmbogățiți academic și duhovnicește cu cele descoperite pe urmele românilor în Ungaria.
