Pentru a celebra Săptămâna limbii italiene în lume (14-20 octombrie 2024), secţia de italiană a organizat, în data de 17 octombrie a.c., un nou eveniment din seria de Întâlniri cu traducători, coordonată de Afrodita Cionchin. Invitatul din Italia a fost Mauro Barindi, traducătorul Anei Blandiana, al lui Matei Vişniec şi al altor scriitori români contemporani.
Acesta le-a vorbit pe larg studenţilor despre meseria de traducător literar şi mediul editorial italian, după care le-a prezentat câteva din numeroasele cărţi pe care le-a tradus. Le-a povestit apoi despre relația personală cu autorii: „Este o relație privilegiată și indispensabilă, pe care o stabilesc cu ei după ce am terminat de tradus: în timp ce traduc, notez treptat fraze, cuvinte, concepte pe care le întâlnesc în text, cărora nu le prind sensul pe de-a-ntregul și pe care doar autoarea/autorul mă va putea ajuta să le înțeleg. Pe baza notelor adunate, întocmesc o listă de întrebări detaliate, uneori banale chiar – aparentele banalități dintr-un text e bine să nu ne scape – pe care le trimit autoarei/autorului şi care sunt de obicei urmate de alte întrebări în mesaje ulterioare, deoarece apar întotdeauna noi dubii în timpul recitirii și revizuirii. Mai sunt şi micile incidente de pe parcurs: neconcordanțe, scăpări, anacronisme, care necesită o explicație sau pe care trebuie să le ‘rezolvi’ în limba țintă, întotdeauna cu acordul autoarei/autorului. Este, așadar, o relație ‘epistolară’ crucială care se îmbogăţește, se aprofundează, devenind din ce în ce mai puțin formală şi dând naștere unui dialog interpersonal de simpatie și încredere care culminează cu întâlnirea personală la târguri sau festivaluri literare”.
În continuare, Mauro Barindi a vorbit despre munca traducătorului şi despre dinamica internă a traducerii din română în italiană, focusându-se pe stil, sintaxă și vocabular (frazeologie) şi afirmând că „pe aceste trei elemente fundamentale şi dinamice se joacă ‘partida’ în care mingea, ca într-un meci de tenis, este aruncată de o parte şi de alta a fileului pentru a câştiga game-ul în limba țintă”. Dincolo de metaforă, intrând în concret, a explicat că româna și italiana au avantajul de a fi limbi în general foarte asemănătoare în construcţia sintactică, evident fiecare cu caracteristicile sale care trebuie redate în cealaltă limbă pentru a nu da naştere la neînțelegeri sau răstălmăciri. În acest sens, le-a oferit studenţilor o serie de exemple de dificultăţi de traducere: una dintre „capcanele” tipice în care se poate cădea este concordanţa timpurilor care în română este mult mai puțin rigidă decât în italiană, așa că trebuie avut grijă la calibrarea și alegerea timpurilor între principală și subordonată (viitorul „simplu” din română indicând şi „viitorul în trecut” în italiană), sau la perioadele condiţionale cu protază și apodoză care au ambele condiționalul în română etc.
Ultima parte a întâlnirii a constat într-un amplu dialog al studenţilor cu invitatul şi coordonatoarea evenimentului, pe marginea diferitelor teme aduse în discuţie.
